Nicoleta Dumitrescu
Deși au trecut doar câteva zile de când s-a făcut rocada la Palatul Victoria iată că, deja, au apărut și primele conflicte pe tema aranjamentelor nepuse în practică în ceea ce privește numirea pe funcții. Astfel că liberalii i-au acuzat, la sfârșitul acestei săptămâni, pe cei de la PSD, mai exact chiar pe noul premier, că refuză să numească ”omul lor” la șefia Secretariatului General al Guvernului. Cine era omul în cauză? Fostul șef al Cancelariei în Guvernul Ciucă, Mircea Abrudean, marea supărare, făcută publică, evident pe facebook, de către unul dintre parlamentarii de la PNL, plecând de la faptul că omul lor încă n-a ajuns să fie și el… reciclat, așa cum s-a întâmplat în cazul fostului ministru al Finanțelor, care acum se află la conducerea Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene!
Era de așteptat ca, deși toate funcțiile au fost împărțite doar între ele, cele două formațiuni politice aflate acum la guvernare să înceapă să se învinovățească reciproc, pe motiv că una își face parte mai mult în defavoarea celeilalte.
În aceste condiții, rămâne de văzut cum va putea realiza ceea ce a ținut să anunțe liderul PSD din noua postură, aceea de premier, și anume că este nevoie de performanţă în administraţie, punctând că este cazul ca statul român să nu-i mai plătească pe bugetari doar pentru simplul fapt că merg la birou, acest lucru fiind valabil de la nivel de ministru până la nivelul funcționarilor de execuție, adăugând că mandatul Guvernului, cu el ca premier, este despre reformă și economie!
Adevărul este că despre mari reforme și economii, inclusiv la nivel guvernamental, românii au tot auzit, astfel de inițiative fiind rostogolite și de foști miniștri de Finanțe, care ulterior au ajuns și pe scaunul de premier, așa cum a fost în cazul lui Florin Cîțu. Numai că, menționând că reorganizarea înseamnă inclusiv reducerea posturilor de conducere, acesta a recunoscut și faptul că este foarte greu să faci reformă în sectorul public, pentru că de fiecare dată când cineva nu îşi face datoria în acest sector şi se încearcă sancționarea lui, persoana respectivă intră în concediu medical, automat, și nu se poate face astfel nimic, în contextul în care, mai adăuga acesta, în sectorul privat nu se întâmplă aşa ceva.
Ca urmare, degeaba, declarativ, se dorește să fie demolată o realitate – aceea în care statul plătește o grămadă de bugetari doar pentru ”efortul” că vin la birou – atât timp cât, se știe, tot clasa politică este promotoarea acestei realități! Și-apoi, vor îndepărta ei, politicienii, de bună-voie, tot ceea ce înseamnă proptelele, nepotism, cuscrism și prieteșuguri ce au făcut ca o armată de oameni, tot ai lor, să ajungă bugetari? Nici vorbă! Realitățile care dor nu pot fi demolate cu populism!
În fapt, în ideea de a câștiga sau recupera din simpatia populară pierdută, dar mai ales în speranța că vor fi văzuți sau auziți mai bine, politicienii, care mai de care, nu ezită, însă, ca să se urce pe piedestaluri de pe care să recite roluri tot din arta… demagogiei! O artă în care, însă, deși s-a făcut nu o dată dovada că în interpretarea acestor roluri s-au înregistrat și (prea) multe eșecuri, unii tot aspiră la rolul de vedetă!
