Florin Tănăsescu
El o ţinea lunga că are un hobby: pescuitul. Şi pleca noaptea de-acasă. Nevastă-sa îl bănuia de-o pasiune. O dezamăgea acest substantiv realist, dar trăia cu el.
Ăsta, bărbatul, era uneori cam trist. „Dacă nevastă-mea nu mă-nţelege, d-apăi cine?
Sătenii – unii mergeau la tăiat coceni în nopţile cu lună plină, alţii -lunateci de felul lor – îl vedeau şi se-nchinau.
Iar ziua, schimbau deseori macazul bârfelor. Treceau de la „Trecute vieţi de doamne şi domniţe pe uliţe” la”Poveşti pescăreşti fără undiţe”.
Ăsta chiar e un best-seller, deci merită să-l dezvoltăm.
Deci, el stătea pe malul lacului şi privea. Atât! Nici undiță n-avea. Cât despre momeală, pas! Nici fire de curent, pentru braconaj, să aibă cu ce se lăuda poliţia maritimă că a reţinut.
Drept e că din când în când – cel puţin la două nopţi pe săptămână, dacă nu chiar trei – tulbura liniştea satului, strigând: „Ne-au curentat!”.
Câinii mieunau, pisicile lătrau, privighetorile de vară o mierleau, mielele cucuvăiau. Înţelegeţi, deci, că totul era de-a-ndoaselea în lumea pe care o trăia. Şi nu doar el!
Da’ nimeni nu se sinchisea. Nici nevastă-sa nu-l mai bănuia de vreo legătură extraconjugală. Doar de scrânteală.
Că lumea se-nvăţase cu starea asta. Adică, să strige unul, să facă pe nebunul, iar alţii să stea la geam şi să privească.
Cât despre ieşit din casă…
Ha! Astea-s vremuri când la modă era alt best-seller – „Trecute doamne şi domniţe pe uliţe” din urmă cu treizeci şi ceva de ani.
Ca să mai diversifice acţiunile nocturne, uneori arunca-n apă cu pietre. Doar-doar o face valuri.
Degeaba! Uliul primea-n dar găina, vulpii i se ofereau pe tavă strugurii, vrabia nu mai visa, ci chiar ciugulea, din mâna votantului, mălai.
Că ţara dormea, asta-i explicaţia.
În fine, noi am rezumat best-sellerul ce se joacă de trei decenii prin bătătura noastră.
Sfârşitul, însă, ar putea fi un început. Pentru că:
Ceacârul – aşa îi zicea lumea- a strigat într-o zi de duminică, când lumea se-ntorcea de la biserică: „Oameni buni, ne-au curentat!”. Apoi a-nceput să arunce cu pietre în enoriaşi. Doar, doar…
Doar, fiindcă numai popa şi-a şoptit în barbă: „Este primul om pe care-l consider îndreptăţit s-arunce cu piatra. Este singurul care are curajul să strige că ne-au omorât cu zile. Are dreptate când zice că-şi bat joc de ţara asta”.
Cine? Cine-a făcut şi face toate astea de le-a zis popa?
Păi, a cam venit vremea să mai gândim şi noi!
