Sfinţii Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriţi după o perioadă de post, care variază ca durată, în funcţie de data Sfintelor Paști. Sfîntul Apostol Petru – fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește, în numele apostolilor, dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapădă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După Înălţarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane. Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și, în ultima parte a vieţii, la Roma. Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie. Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin, fiind elevul învăţatului Gamaliel. A participat la uciderea arhidiaconului Ștefan. Se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului. A pornit în trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67. Din cauza faptului că Sfinţii Apostoli Petru și Pavel au fost în temniţă pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România.
