Sfântul Mucenic Iulian s-a născut într-o familie de nobili. A trăit în Tarsul Ciliciei în vremea lui Diocleţian, iar când a primit moartea mucenicească era în vârstă de 18 ani. Persecutorii l-au torturat timp de un an, încercând să-l facă să se lepede de credinţa în Hristos. Aceștia au arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-și convingă fiul să se lepede de Hristos, dar ea l-a sfătuit să mearga la moarte cu mulţumire, cu nădejde și cu bucurie. Sfântul Mucenic Iulian a fost legat într-un sac, plin cu șerpi veninoși, pe care l-au aruncat în mare.
Sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credincioșii le-au găsit și le-au îngropat cu cinste la Alexandria, în anul 290. Moaștele au fost mutate după un timp în Antiohia. În predica sa despre Sfântul Mucenic Iulian, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Din gura mucenicului ieșea glasul lui cel sfânt, iar împreună cu glasul și o lumină care lumina mai puternic decât razele soarelui […] Luaţi un om bolnav, indiferent cât de groaznic, un posedat de diavol sau care și-a pierdut minţile, și aduceţi-l la racla în care se odihnesc rămașiţele sfinte ale acestui sfânt, și veţi vedea cum demonul sare și fuge de la om, ca și ars de foc».
