Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

Constantin Anghelache a fost unul dintre cele mai importante nume din istoria fotbalistică a oraşului, atât ca jucător, cât şi ca antrenor. N-a stat mult la Câmpina, dar a lăsat o puternică amprentă. Constantin Anghelache a fost un polisportiv desăvârşit. Când era pauza competiţională de iarnă la fotbal, el se urca pe schiuri. Această din urmă pasiune l-a adus în preajma ultimului monarh al României, Regele Mihai.

„Regele era un om foarte drăguţ şi civilizat!”
Cum a ajuns Constantin Anghelache instructorul de schi al Regelui Mihai? „În studenţie, în afara fotbalului, îmi plăcea foarte mult să schiez. Eram destul de bun şi la acest sport, motiv pentru care am devenit instructorul Batalionului 4 Vânători de Munte din Predeal. Având această calitate, în anul 1938 am primit ordinul să mă prezint la colonelul Bercea, şeful aşa-numitului batalion de siguranţă regal. Aşa am devenit instructorul de schi al batalionului respectiv şi, implicit, al regelui Mihai I. Am ocupat această funcţie timp de patru ani, până în 1942, când mi-am terminat cursurile la ANEF. Pot spune despre Majestatea Sa că şi-a dat toată silinţa pentru a deprinde tainele acestui sport. De bine, de rău, se pricepea. Glumesc, regele ştia să schieze. Era un om foarte drăguţ şi civilizat. Se vedea de la o poştă că nu face parte din marea masă a oamenilor din România. Avea prestanţă!”, s-a destăinuit Constantin Anghelache, în 2011, pentru „Libertatea”.

Regina Maria l-a dus cu maşina la spital!

Fostul jucător şi antrenor de fotbal de la Poiana Câmpina şi-a mai amintit, într-un interviu oferit pentru „Historia”, cum a avut un accident pe pârtie şi a fost îngrijit chiar de către Regina Maria. „Am suferit odată un accident pe pârtia de schi de la Sinaia. M-am lovit de un copac, iar Regina-Mamă a venit imediat lângă mine şi s-a îngrijit să fiu în siguranţă. Primele îngrijiri le-am primit chiar de la distinsa doamnă, care apoi m-a transportat la spital cu maşina personală. Nu a fost nimic grav, din fericire”, a declarat Constantin Anghelache.

A fost şi pe front!
A urmat şocul celei mai mari conflagraţii pe care a cunoscut-o omenirea. Anghelache a ajuns şi pe front. „La începutul verii anului 1944, când ruşii ajunseseră deja în ţară, am fost încorporat în Batalionul 4 Vânători de Munte şi trimis pe front în zona Neamţului. Imediat însă după ce s-a semnat armistiţiul, batalionul a fost retras, iar eu, care aveam gradul de sublocotenent, am fost eliberat în câteva săptămâni. Ruşii nu mai aveau nevoie de serviciile noastre”, a declarat Anghelache, pentru „Libertatea”.

Campion cu Unirea Tricolor
Să revenim la fotbalistul Constantin Anghelache. Născut pe 1 Mai 1920, la București, Anghelache a învăţat tainele sportului-rege la cea mai cunoscută pepinieră fotbalistică a Capitalei- clubul Unirea Tricolor. Gruparea din Obor i-a mai dat fotbalului românesc pe Titus Ozon, pe Gheorghe Constantin, pe Ionică Bogdan și câți alții. Anghelache n-a fost un fotbalist oarecare. În sezonul 1940 – 1941, când Unirea Tricolor a câștigat primul și singurul titlu de campioană a țării, Anghelache a jucat în toate meciurile, deşi avea doar 20 de ani! Unirea Tricolor a fost, se știe, un club cu o pepinieră foarte bună, dar, totodată, și clubul legionarilor.

La Câmpina a ajuns cu domiciliu forţat
Fie pentru apartenența la acest club cu astfel de simpaticii politice, fie pentru că s-a opus maltratării grupării Unirea Tricolor – transformată cu forța, în 1948, în Dinamo B -, fie pentru că a fost instructorul de schi al Regelui Mihai și chiar un prieten apropiat al monarhului, pentru unul dintre aceste motive sau pentru toate la un loc, Constantin Anghelache a făcut pușcărie politică! Anghelache a spus că a stat doi ani și patru luni (1949 – 1951) după gratiile închisorilor de la Jilava și de la Aiud. În „Fişa Matricolă Penală” a lui Constantin Anghelache disponibilă pe site-ul IICMER (n.r. – Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc) se menţionează că acesta ar fi fost închis pe 6 ianuarie 1949 şi ar fi fost eliberat pe 4 ianuarie 1951, dar, se ştie – sunt multe mărturii în acest sens -, că-n acei ani timpul se „dilata” şi cei arestaţi ieşeau din puşcărie nu când trebuia, ci când voiau torţionarii comunişti. Este posibil ca Anghelache să fi spus adevărul, că a stat doi ani şi patru luni în spatele gratiilor, deşi hârtiile oficiale menţionează doar doi ani. La rubrica „Descrierea pe scurt a faptului” urmează completarea cu stiloul „am dat 600 de lei ajutor legionar”.
Doi ani pentru un presupus ajutor de 600 de lei! Cine ştie însă cât de real a fost acest „ajutor”. Deţinuţii supuşi chinurilor atroce din puşcăriile comuniste recunoşteau şi ce n-au făcut! A fost eliberat și a ajuns, cu domiciliu forțat, la Câmpina. Informațiile din acei ani nu sunt complete și sunt imposibil de recuperat. Dar știm, cu siguranță, că Anghelache a jucat în cel puţin 11 partide pentru Poiana Câmpina în campionatul din 1953. Tot la Poiana, el și-a început prodigioasa carieră de antrenor. Mai întâi, în același an, în 1953, ca „secund”, iar apoi, în edițiile 1954 și 1956, a mai avut două mandate ca „principal”, niciunul de durată. Nu lipsa rezultatelor a dus la plecarea lui! Atunci, altele erau criteriile. Tot cu domiciliu forțat, Constantin Anghelache a fost mutat la Bacău și nu i s-a permis să antreneze decât la juniori. Dar a avut bucuria ca, printre talentele şlefuite de el, să se regăsească nu mai puţin de 67 de jucători care au ajuns să îmbrace tricourile echipelor naţionale de juniori şi chiar de seniori ale României! La Bacău, el a trăit restul vieții. A încetat din viață la 95 de ani, pe 28 septembrie 2015!
Alexandru „Alecu” Banu, unul dintre jucătorii legendari de la Poiana Câmpina care a avut şansa să lucreze sub comanda antrenorului Constantin Anghelache, şi-a amintit de prestanţa acestuia (avea peste 1,90 metri înălţime), de sfaturile fotbalistice, dar şi de bună purtare primite de la un om care fusese în anturajul Regelui Mihai şi de corectitudinea acestuia. „Ne-a învăţat multe lucruri despre fotbal, dar şi mai multe despre viaţă. Pe mulţi ne-a învăţat şi cum să ţinem cuţitul în mână. N-aveam voie să ne ridicăm de la masă până nu terminau toţi colegii! Ţin minte că am fost într-o deplasare într-un oraş din Moldova. După ce am mâncat, ne-am ridicat şi am împins toţi scaunele. Ce scandal ne-a făcut că nu le-am ridicat, ci le-am împins şi s-a făcut un zgomot atât de deranjant”, ne-a povestit fostul său elev Alecu Banu.