Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
Am văzut în episoadele anterioare primii pași ai celor de la Electromotor, dar și „cincinalul” petrecut sub denumirea de Sportul Muncitoresc Câmpina. Vom vedea azi cea mai importantă și, din păcate, ultima perioadă din viața echipei a cărei bază a fost întotdeauna uzina IRUE și al cărei lot a fost format, în marea lui majoritate, din fotbaliști din Brebu.
Spuneam în episodul anterior că, în vara anului 1986, Sportul Muncitoresc a promovat triumfal în Divizia C, după un baraj cu Locomotiva Buzău. Pentru prima oară după 7 ani (mai precis din martie 1979), Câmpina avea iar două echipe la nivel divizionar național.
Sportul Muncitoresc nu se va mai numi așa, ci Unirea. După prima fuziune (mai degrabă absorbție), din 1981, dintre Electromotor și IRA, acum se mai adăuga o formație, Neptun, una dintre echipele de tradiție ale orașului, care evolua din anii 50, cu rezultate importante la nivel regional și, după 1968, la nivel județean.
Fiindcă era o echipă cu trei rădăcini, i s-a zis Unirea. Era perioada economiilor pentru plata datoriilor externe și fotbalul trebuia să se supună și el. Nu mai era obligativitatea ca fiecare uzină să aibă club sportiv, ci două trei uzine să susțină o grupare.
Să vedem cum au decurs cei cinci ani la Divizia C ai echipei Unirea Câmpina.
1986 – 1987. Revelația sezonului!
Sezonul 1986 – 1987 a fost unul fantastic pentru echipa antrenată de Alexandru Iacob. Unirea a terminat campionatul pe locul 2, deși era proaspăt promovată de la județ! N-a avut pretenții de promovare, liderul Metalul Plopeni terminând cu un avans susbtanțial, de 10 puncte. Paradoxal, deși a terminat pe locul 2, Unirea a încheiat campionatul cu golaveraj negativ! Probabil, unicat în fotbalul românesc! Poate și mondial. Greu de găsit undeva o echipă pe podium cu golaveraj negativ. Baza echipei era formată din portarul Gh. Secuiu, fundașii Florin Marcu, Constantin „Papa” Pavel (un apărător cu un șut teribil de puternic), Gheorghe Sandu „Cocoru”, Paul Mușat, Cristi Lung, mijlocașii Adrian Spiridon, Dănuț Tache, Ion Peticilă (un mijlocaș tehnic, care ar fi putut juca la un nivel mult mai înalt), iar, din retur, Cornel Mureșan. Dar cei care au „furat” toate aprecierile au fost Valentin Negoiță și Gabriel Tismănaru.
C l a s a m e n t
1. Metalul Plopeni 30 17 7 6 66-33 58
——————————————————————
2. Unirea Câmpina 30 15 3 12 39-41 48
3. Metalul Târgu Secuiesc 30 15 2 13 46-32 47
4. Chimia ASA Ploiești 30 14 4 12 46-38 46
5. Victoria Florești 30 15 1 14 51-45 46
Lot (86 -87): Gh. Secuiu, Preda – portari; Fl. Matei, C-tin Pavel, Toporaș, C-tin Grosu, Fl. Marcu, Cr. Lung, Gh. Sandu, Disantolo, Ad. Spiridon, Peticilă, E. Moraru, C. Mureșan, P. Mușat, D. Tache, Tismănaru, O. Grecu, M. Bucur, Văduva, V. Negoiță, J. Adam
Antrenor: Alexandru Iacob
1987 – 1988. Zece locuri mai jos!
Pentru Unirea, sezonul a fost unul mult mai modest, terminat pe locul 12 (cu doar 3 puncte peste primul loc retrogradabil), dar cu mai multe goluri marcate decât în sezonul anterior, când ocupase locul 2! Lotul era cam același, mai puțin Tismănaru și, din retur, și Vali Negoiță, ambii trecuți la Poiana, care a promovat în Divizia B. Multe nu sunt de spus despre acest an: poate de remarcat doar victoria din ultima etapă: 4-2 cu IMASA Sfântu Gheorghe.
C l a s a m e n t
1. Poiana Câmpina 30 20 5 5 53-18 62
———————————————————–
2. Electro Sfântu Gheorghe 30 18 4 8 62-24 58
3. IMASA Sfântu Gheorghe 30 17 5 8 63-33 55
4. Montana Sinaia 30 15 5 10 47-32 50
(…)
12. Unirea Câmpina 30 11 4 15 41-53 37
Sezonul 1988 – 1989: Au umilit echipa care a promovat
Unirea a fost preluată din acest sezon de Virgil Blujdea, antrenor cu multe mandate în anii anteriori la Poiana Câmpina. Lotul n-a suferit modificări foarte importante. Și echipa a terminat pe un liniștitor loc 6, cu 4 puncte peste prima retrogradată direct. Pentru prima dată de când evolua în Divizia C, Unirea a terminat cu golaveraj pozitiv (55 – 41). La acest golaveraj au contat și două victorii aparte: un 3-0 clar cu Unirea Slobozia, echipa care a promovat în acel sezon, și, mai ales, un 8-1, în deplasare, cu Victoria Munteni Buzău. A fost cel mai categoric succes al Unirii în cei 5 ani de Divizia C.
C l a s a m e n t
1. Unirea Slobozia 30 22 4 4 81-20 48
——————————————————————
2. Montana Sinaia 30 21 4 5 67-21 46
3. Portul Constanța 30 21 0 9 74-34 42
(…)
6. Unirea Câmpina 30 14 1 15 55-41 29
1989 – 1990: Au ieșit din comunism învingători
Al patrulea sezon la nivelul ligii a treia pentru Unirea Câmpina a adus un loc 8, la 3 puncte deasupra primului loc retrogradabil. În tur, cu același Virgil Blujdea pe bancă, Unirea a mers șchiopătat. Ultimul rezultat dinainte de Revoluție a fost 1-0 cu Minerul Filipești. Primul rezultat după schimbarea regimului, ce coincidență, tot un 1-0, cu Cimentul Fieni. Din retur, la cârma Unirii a revenit antrenorul Alexandru Iacob. Cel mai important rezultat a fost obținut pe 18 martie 1990: 0-0 în deplasare cu Montana Sinaia, echipa care avea să promoveze în Divizia B.
C l a s a m e n t
1. Montana Sinaia 30 18 8 4 71-29 44
——————————————————————
2. Metalul Filipeștii de Pădure 30 16 4 10 54-34 36
3. Minerul Filipeștii de Pădure 30 16 3 11 53-37 35
(…)
8. Unirea Câmpina 30 13 3 14 36-49 29
1990 – 1991: Adio, Electromotor!
Unirea s-a rupt în bucăți. Din cele trei cluburi care au dat naștere acestuia, în 1986, două „aripi” se retrăseseră. IRA și Neptun au dispărut și cu ele s-au mai dus astfel pagini importante din istoria fotbalului câmpinean, astfel că echipa a rămas doar cu numele Electromotor și evolua uneori la Brebu. Se revenea la numele tradițional al echipei, purtat înainte de fuziunea cu IRA din 1981. Două înfrângeri cu 7-1 (la Plopeni și la Fieni), o bătaie cu 5-1 (la Sinaia) și un eșec cu 0-4 la Minerul Filipești sunt cele mai bune dovezi că Electromotor nu mai avea forță, nu mai făcea față eșalonului al treilea.
Plopenarii i-au umilit, ei le-au răspuns la fel!
În primele șase etape, Electromotor a obținut o singură victorie și a pierdut cinci meciuri dintre care două acasă. Formația câmpineană a luat „lanterna” și a ținut-o strâns. În etapa a șaptea, câmpinenii au avut o tresărire de orgoliu (3-0 cu Chimia Brazi Ploiești), apoi au pierdut alte trei jocuri la rând și lucrurile erau deja clare. Până la finalul campionatului, un singur lucru de remarcat, victoria cu 3-0 în fața fruntașei Metalul Plopeni! Acesta a fost cel mai bun meci din campionat. Electromotor, ultima rămășiță în viață a frumoasei echipe Unirea se despărțea de Divizia C cu o nouă umilință: 1-7 la Fieni. Urât final a avut acest capitol din istoria fotbalului câmpinean.
C l a s a m e n t
16. Electromotor Câmpina 30 8 4 18 29-54 20
Finalul nu-i aici
„Falanga” brebeană n-a renunțat și a pus bazele formației Foresta Brebu, la care evoluau foarte mulți jucători foști la Unirea (Electromotor) Câmpina. Această Foresta Brebu a avut un parcurs senzațional în Cupa României, ediția 1991 – 1992, ajungând în șaisprezecimile de finală, unde a primit vizita celebrei Dinamo. „Câinii” au câștigat cu 3–1 la Brebu.
