Născută la Ploieşti şi aplaudată pe mari scene ale lumii încă din timpul studiilor la Colegiul de Artă „Carmen Sylva”, pianista Ana Antonia Tudose a absolvit, cu onoruri Magna Cum Laude, prestigiosul Conservator Regal din Bruxelles

Luiza Rădulescu Pintilie

“A avea un caracter frumos, a împărtăși cunoștintele, pasiunile pe care le ai cu cei din jur sunt lucruri care te fac nu numai un artist valoros, ci și un om care răspândește energie pozitivă, lumină, generozitate într-o lume nu întotdeauna fericită”

Artiștilor care și-au încununat, de-a lungul timpului, absolvența cu înalta titulatură Magna Cum Laude, acordată de prestigiosul Conservator Regal din Bruxelles-Belgia, una dintre cele mai apreciate academii de muzică europene, li s-a alăturat și pianista Ana Antonia Tudose, înscriind astfel, prin strălucita sa performanță, școala de muzică din orașul natal, Ploiești, și pe cea românească deopotrivă, în istoria universală a artei sunetelor.
De altfel, noua se reușită a reconfirmat un parcurs de excepție al tinerei pianiste, care a debutat concertistic încă de la vârsta de 12 ani, care a susținut recitaluri pe multe scene din țară, dar și din străinătate – New York, Paris, Budapesta și Viena, care a câștigat zeci de premii și de trofee ale unor concursuri de renume și care și-a desăvârșit pregătirea urmând cursuri de masterclass sau colaborând cu mari pianiști, precum Olga Kern, Piedro De Maria, Andrei Gavrilov, Elisabeth Leonskaja Josu de Solaun., Philippe Raskin.

Absolventă, ca șefă de promoție, a Colegiului de Artă ”Carmen Sylva” din Ploiești, unde primul său profesor de pian a fost Anca Florentina Borcea, și-a continuat pregătirea, în ultimii trei ani, în cadrul Conservatorului Regal din Bruxelles, sub îndrumarea profesorului Aleksander Madzar, pianist de renume internațional, cu o carieră impresionantă și membru în juriile marilor concursuri care girează excelența noilor generații de muzicieni. De altfel, performanța Anei Antonia Tudose este cu atât mai remarcabilă cu cât în grupa alături de care a studiat au fost 15 studenți, proveniți din Franța, Belgia, Bulgaria, Canada sau Portugalia, unul singur reușind să-și finalizeze studiile cu aceeași importantă recunoaștere.
O performanță care alătură talentului și talantului divin dăruit tinerei pianiste – care e încredințată că “Muzica clasică e felul în care ne vorbește Dumnezeu”, neobosirii și bucuriei sale de a studia și de a se autoperfecționa, admirabila și statornica susținere în tot și toate a părinților săi, dăruirea profesorilor și a mentorilor săi – cărora le este, de altfel, recunoscătoare și pe care și i-a luat drept model de dedicare și vocație în viitoarea carieră pedagogică către care vrea să se îndrepte, devenind asistent universitar chiar la conservatorul pe care l-a absolvit atât de onorant.
Și mai este ceva care se cuvine adăugat: echilibrul, modestia, înțelepciunea pe care Ana Antonia Tudose le dovedește și care, la rândul lor, dovedesc, cu asupra de măsură, nu numai valoarea sa artistică, dar și pe aceea umană, din ce în ce mai rară pe scena vieții și cu atât mai prețioasă cu cât vine nu atât din numărul anilor existenței sale, ci mai ales din virtuțile cu care a ales să-și înnobileze acești ani tineri (e născută în anul 2001, la Ploiești).
Iar dovada o puteți afla și parcurgând dialogul pe care l-am purtat cu pianista Ana Antonia Tudose la puține zile după ce a absolvit, cu onoruri Magna Cum Laude, prestigiosul Conservator Regal din Bruxelles.

– Ți-ai încheiat studiile strălucit, confirmând tot parcursul deosebit avut până în momentul admiterii, cu numeroase recunoașteri naționale și internaționale, cărora le-ai adăugat tot ceea ce această etapă ți-a oferit sub aspectul evoluției ca artist, dar și ca tânăr aflat în plină maturizare. Ce ți s-a părut a fi cel mai greu în toată această perioadă, în care peste eforturile legate de studiu s-a suprapus inclusiv faptul că te-ai aflat – și încă în condițiile restricțiilor impuse de pandemie – departe de familie și prieteni, de țară? Ce a fost cel mai frumos?
– Cele mai dificile momente din timpul pandemiei au fost pentru mine cele în care mi-au fost anulate concerte, cursuri, masterclass-uri la care trebuia sa particip, deoarece consider că un artist aflat la început de carieră trebuie să profite la maximum de orice oportunitate pe care viața i-o oferă și să încerce să revină ulterior pe scenă cu aceeași ușurință și bucurie cu care o făcea înainte de un moment dificil, precum acela din pandemie.
Cel mai frumos moment din toți acești trei ani a fost poate acela în care am reușit să îmi organizez singură propriul concert cu orchestră, alături de orchestra conservatorului, având aproximativ 300 de spectatori prezenți în Sala Mare a Conservatorului din Bruxelles.
– Într-un dialog pe care l-am purtat imediat ce ai fost admisă la acest renumit conservator, numeai acel moment drept cea mai mare realizare a ta de până atunci. Acum, la încheierea celor trei ani de studii, ce consideri că ai câștigat în pregătirea ta artistică și care sunt treptele pe care visezi să le urci în continuare?
– În acești trei ani, nu numai că am evoluat din punct de vedere pianistic, având norocul să am parte de o educație muzicală la cel mai înalt nivel, dar am evoluat și la nivel artistic, adică am încercat și încă încerc să devin un artist care nu numai că interpretează corect piesele, dar și comunică, transmite publicului toată dragostea, energia și pasiunea pe care le are față de acest instrument. Mai sunt foarte multe de învățat însă, mai ales în ceea ce implică dorința mea de a deveni asistent universitar la acest conservator. Mi-aș dori să mă perfecționez pe plan pedagogic, să devin un profesor dedicat, precum aceia de care am avut eu parte în toți acești ani. De aceea, voi continua să studiez în cadrul conservatorului încă doi ani, la clasa aceluiași profesor, în cadrul unui program de Master, iar idealul meu este să finalizez și studiile de Doctorat tot aici, pentru ca ulterior să pot deveni asistent universitar.
– Cânți cu orchestra de la 12 ani și impresionezi de fiecare dată nu numai prin stilul interpretativ, ci și prin seriozitatea și maturitatea cu care te apleci asupra fiecărei partituri, fără a-i lăsa însă spectatorului și sentimentul că ți-ar fi greu, ci dimpotrivă, doar pe acela al bucuriei de a cânta și a dărui bucurie și fiecăruia dintre cei aflați în sală. Cum se poate reuși o asemenea performanță ?
– Consider că bucuria și dragostea față de muzica pe care le transmiți spectatorilor evoluează odată cu vârsta și maturizarea ta ca artist. Personal, simt că nu am reușit încă de la început acest lucru deoarece este foarte dificil, fiind vorba despre emoțiile copleșitoare din timpul unui concert, dar cred că în timp diversitatea pieselor interpretate, diferitele situații pe care am fost nevoită să le înfrunt înainte de un examen sau un concert, precum și numărul și frecvența evenimentelor pe care le-am avut, m-au ajutat, treptat, să devin un artist care transmite bucuria de a cânta spectatorilor.
– Câte ore studiază pe zi un muzician ajuns la înaltul nivel atins de tine ?
– Numărul de ore de studiu depinde mult în cazul unui student de celelalte cursuri avute într-o zi, deoarece pregătirea acestora presupune și ea un număr destul de generos de ore, fiind vorba despre materii foarte grele, pentru care pregătirea poate dura chiar și 10 ore. În general, studiez între 5 și 7-8 ore pe zi.
– Care este sentimentul cel mai copleșitor pe care îl simți ca absolventă Magna Cum Laude a unei instituții de asemenea prestigiu ?
– Sunt mândră și onorată să obțin aceasta distincție bineînțeles, însă cred că adevăratul sentiment de mândrie este dat de faptul că am reușit să fructific tot efortul părinților mei din acești ani, să le dovedesc faptul că munca și momentele în care au renunțat la propriul timp liber pentru mine nu au fost in zadar.
– Ce apreciezi la generația de tineri muzicieni alături de care te-ai pregătit și cum ai caracteriza-o ?
– Apreciez mult faptul că toți, indiferent de greutățile pe care le-au întâmpinat, au reușit să mențină o atitudine pozitivă, încurajatoarea de asemenea, având colegi foarte generoși, care au dovedit fair-play, cu care niciodată nu m-am simțit în competiție deoarece ne sprijinim și ne ajutăm reciproc în orice situație.
– Care este cea mai valoroasă lecție pe care consideri că ai primit-o de la profesorul sub bagheta căruia te-ai pregătit ?
– Cred că lecția cea mai valoroasa primită este aceea a răbdării, deoarece munca asiduă, lecțiile de pian uneori zilnice și lungi, presiunea din jur te pot descuraja, însă am învățat să am răbdare deoarece toate orele de muncă vor da întotdeauna rezultate și vor merita tot efortul și momentele în care te-ai simțit descurajat și extenuat în trecut.
– Cui și pentru ce te simți recunoscătoare în acest moment ?
– Sunt, bineînțeles, foarte recunoscătoare tuturor profesorilor și mentorilor mei, însă cea mai mare recunoștință o simt față de părinții mei, deoarece aceștia niciodată nu au încetat să creadă în mine și să îmi fie prieteni și îndrumători în cariera aleasă și, mai ales, în evoluția mea ca om, fiind oameni de o bunătate și o generozitate foarte rar întâlnite.
– Dincolo de pian, ce contează pe scena vieții pentru Ana Antonia Tudose ?
– Așa cum am spus , părinții mei sunt un model de bunătate pentru mine și consider că a avea un caracter frumos, a împărtăși cunoștintele, pasiunile pe care le ai cu cei din jur sunt lucruri care te fac nu numai un artist valoros, ci și un om care răspândește energie pozitivă, lumină, generozitate într-o lume nu întotdeauna fericită.
– Mulțumiri și mult succes pe mai departe.