Luiza Rădulescu Pintilie
Acum 62 de ani, la prestigiosul colegiu de astăzi “Mihai Viteazul” din Ploiești își încheiau studiile liceale peste 150 de tineri ce urmaseră profilurile real și uman ale Școlii Medii nr.2 “A.Toma”, cum se numea pe atunci instituția de învățământ de pe atât de cunoscutul „Bulevard cu castani”. Sâmbătă, 3 iunie a.c., pentru promoția 1961, într-o ceremonie simbolică, încărcată de semnificații, dar și de emoție, se va striga din nou catalogul. Va fi cea de-a 23-a întâlnire a celor care, născuți într-o perioadă istorică și care a marcat istoria umanității – aceea a anilor celui de-al Doilea Război Mondial, considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii – aveau să scrie, la rându-le, istorie în anii de… pace în care au învățat, s-au format și s-au desăvârșit, profesional și ca oameni, contribuțiile lor regăsindu-se în multe domenii – educație, inginerie, arhitectură, medicină, artă, din Prahova, din țară, dar și din străinătate (Statele Unite ale Americii, Australia, Suedia, Canada, Germania, Franța etc), inclusiv în domeniile cercetării și ale managementului de ” vârf”. Va fi cea de-a 23-a întâlnire a acelora care, trecuți printr-un timp neocolit de vitregii, sunt ajunși într-un moment existențial al unei atât de frumoase senectuți, în acest an împlinind 80 de ani de viață. O întâlnire în care, cu toată recunoștința, fără a-i mai putea avea aproape, își vor îndrepta gândurile către cei care le-au fost dascăli și, din nefericire, s-au stins din viață, și la fel către colegii pe care, plecați la rându-le în altă lume, îi vor readuce, sufletește, în lumina amintirii și a caldei evocări.
De altfel, cu spiritul păstrat tânăr, cu bucuria și iubirea de viață alăturate înțelepciunii și experienței de viață pe care le poartă pe umeri, amintirea și evocarea sunt ferestrele pe care continuă să privească dinspre trecutul în care și-au petrecut frumoșii și efervescenții ani ai tinereții, spre prezentul în care le sunt model propriilor copii și nepoți și în care eforturile și contribuțiile lor în societate și în comunitate au toată îndreptățirea să nu fie uitate. Iar când se va scrie nu numai istoria afectivă a acestei promoții, ci și cea care, documentar, merită să rămână consemnată, sunt cel puțin câteva trăsături comune care ar trebui să se regăsească: aceasta a fost prima serie mixtă – băieți și fete, cu mai multe fete este adevărat – din renumita școală ploieșteană: alături de profesorii care i-au pregătit, membrii acestei promoții au participat direct la reconstruirea aripii de sud a clădirii liceului ce fusese grav afectată de bombardamentul din 1944, lucrările încheindu-se chiar în anul absolvirii, de altfel au și făcut parte din prima și singura serie de absolvenți care au putut organiza banchetul pe terasa liceului; împreună cu profesoara emerită Margareta Moșneaga au contribuit la înființarea Muzeului Județean de Științele Naturii, instituție muzeală cunoscută azi la nivel național și internațional; au făcut parte din unica serie care a susținut bacalaureatul la șapte materii în două zile – matematică, fizică, chimie, limba română, istorie, biologie, socialism. Amintirea orelor de cor, de teatru sau brigadă artistică, dar și a celor de muncă partiotică e parte a unui timp la care se întorc cu nostalgie, dar și cu convingerea că fiecare în parte și toate laolaltă au contribuit la ceea ce au devenit în timp. Și dacă s-ar putea gândi cineva că e loc de vreun resentiment față de obligația de a purta uniformă bleumarin cu guler alb pentru fete și costum cu cămașă bleu pentru băieți, număr matricol, bentiță pe cap ori șapcă, în fapt e vorba cu mult mai mult decât despre respectarea unui regulament și a unei discipline școlare. E mândria unei apartenențe care a clădit interior membrii unei generații, care a legat-o sufletește încât sâmbătă, 3 iunie, vor reveni în bănci nu numai în calitatea de foști colegi , ci și în aceea de… frați și surori cum se consideră a fi devenit astăzi. Și ca într-o familie, se adună de pe unde sunt risipiți, inclusiv din îndepărtata Americă sau din Australia. Vor păstra tradiția și vor răspunde “Prezent” în sala de curs. Vor face tradiționala poză de grup pe scările liceului, se vor strânge în jurul plăcii aniversare și a brăduțului pe care l-au plantat în curtea școlii. Vor cânta imnul propriu, dar și vechiul refen “În rândul patru, banca de la geam”. Își vor aminti, vor povesti- în jurul unei mese și apoi într-o reuniune de… familie intrată în tradiție și petrecută la Sinaia – despre copii și nepoți. Vor uita de suferințele venite cu trecerea timpului și se vor bucura de privilegiul de a fi ajuns la vremea unei asemenea nobile vârste. Vor edita încă un număr special al revistei care strânge în paginile sale parfumul atâtor ani care îi leagă, își vor prinde la gât eșarfe de mătase și la reverul inimii însăși fericirea! Gândită în detaliu de grupul de suflet al acestor reuniuni – Constandache Viorica, Paleologu Constantin, Tudor Gabriela, Cara Ecaterina, Tudor Florentina, Voicescu Mirela, noua strigare de catalog va sta sub semnul emoției revederii, al reamintirii anilor de școală și de viață și al bucuriei de a trăi.
Ce frumoasă lecție de viață, predată cu entuziasm, cu înțelepciune, cu modestie, dar și cu puterea unui exemplu pe care s-ar cuveni să învățăm a-l urma, cu atât mai mult într-un timp în care avem nevoie de modele în viață, în carieră, în a fi oameni și a ne bucura de viață!
