Lucian Avramescu
(14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
Buni zori! De unde v-ați cumpărat minunată doamnă
Rochia asta din mătase naturală?
De unde știi dumneata că-i din mătase naturală?
Fiindcă razele, care vă lasă liberi genunchii, nu pot fi decât naturale,
Iasomia, ce joacă în transparentele pliuri, de parcă ar fi în voia vântului,
E din trezoreria cerului!
Dimineață de iunie în care dialogurile sunt încropite pe marginea patului,
Soarele schimbă mobila, îmbracă și dezbracă păpușile,
Se ține curios după pulpele care se mișcă deja
Semn că zorii eliberează pasul.
Bei o cafea?
Cu mine vorbești? De când ne tutuim?
De alaltăieri, adică din o mie nouă sute opt sute!
Zi ca o cireașă de iunie
Imaginez reliefuri ale vorbei în sufletul meu mut
În timp ce vrăbiile țin sfadă pe pervaz
Ziua, ca un coșar, bagă lumină în hornuri
Și fericirea se ține scai după cei ce-o refuză
Fiindcă nu-și doresc mai mult.
Pare că nimic nu se încheie
Toate sunt gata să înceapă
Ca niște veverițe, frunzele verzi aleargă pe crengi
Și una dintre ele pare inima mea.
(Din volumul „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”)
