Aproape că nici nu știi cu ce să începi și cu ce să termini…
A fost atâta emoție și au fost atât de multe lucruri de povestit, la Breaza, sâmbătă, când Tricolorul a revenit, ”la ceas de seară”, în Liga a III-a!
De fapt, povestea a început mai demult, de când Marius Vișan a fost dat afară de la Blejoi și când, și-a ”spus în barbă” că va ajunge în Liga III, cu echipa sa de suflet!
A trecut apoi pe bancă, în locul lui Plăvache, când se se ”simțea” că jucătorii bat pasul pe loc într-un fel, urmând un parcurs fără sincope în campionat!
Apoi, ”așteptând-o” pe Dinamo ”a lui Badea”, a apărut, la baraj… Daco-Getica, iar speranțele au crescut, totul urmând să se decidă ”pe teren”!
Și, a fost, probabil, cel mai intens, frumos, ”clasic”, emoționant duel, având toate ingredientele unor astfel de dueluri: echipe bunicele (probabil a fost cel mai echilibrat duel, cel dintre reprezentantele Prahovei și Bucureștiului), emoții, ratări, public ”ca pe vremuri”, și ”frișca pe tort” – o serie de penaltiuri care a dus tensiunea la cele mai înalte cote, cam tot ce vrei și ce se putea maxim întâmpla!
Plecată cu un rezultat bun după manșa tur, când fusese 2-2, dar având ”handicapul” accidentării lui Ovidiu Gheorghe, Breaza a trebuit să improvizeze, locul celui mai important apărător (încă având oasele feței fracturate) fiind luat de Marius Duricu, un mijlocaș ”de creație”, care a suplinit bine postul de fundaș central, fiind, practic, mai conectat la joc decât colegii săi, care nu au fost chiar în cea mai bună zi! ”A fost presiune mare” – se tot spunea, în anturajul echipei gazdă, Tricolorul ajungând pentru prima dată să joace ”cu promovarea pe masă” în fața propriilor suporteri!
Care suporteri nu au fost deloc puțini, în Parcul Breaza neavând loc să arunci un ac în jurul stadionului! Galerie, cât cuprinde, banere, role de hârtie, torțe, fumigene și chiar foc de artificii – pregătiri ”ca la case mari”!
Și a început meciul, golul lui Negotei, pentru 1-0, în prima jumătate de oră, părând că duce duelul într-o zonă ”liniștită”! ”Nebunia” a început de abia după asta, oaspeții egalând, pe fondul unui joc mai slab al gazdelor, iar de la 1-1, ocaziile și perioadele de dominare au alternat, oaspeții fiind de multe ori periculoși, iar brezenii irosind câteva ocazii mari, mingea lovind și bara de câteva ori!
Tensiunea era încă departe de ”final”, pentru că s-a intrat în prelungiri, iar ploaia care tot ”ocolea” stadionul a făcut ca și atmosfera să devină… elecrizantă. Lumea a aplaudat, în picioare, prin minutul 117, în semi-întuneric, la propriu, schimbarea portarului, decisă de Marius Vișan, pentru loviturile de departajare, Neagreanu înlocuindu-l pe Neacșu – excelent până atunci, și scorul de 1-1 rămas pe tabelă fiind ingredientele unui final de meci în care cârceii au fost ”învinși” de dorința jucătorilor de a merge în Liga a III-a. Și au venit penaltiurile, 22 la număr, în total, norocul sau ghinionul mutându-se, pe rând, dintr-o tabără în alta, chiar portarii fiind cei care au decis calificata. Duricu – chiar ”metronomul” echipei a tras peste poartă, prima lovitură, apoi, la un moment dat au ratat și oaspeții, Tricolorul a avut șansa ”închiderii” meciului, la al șaselea șut – ratată de Ioniță. Până la urmă, s-a ajuns să execute portarii, iar al 21-lea penalti a fost ratat de Robert Dumitru, un jucător interesant și el, cu o evoluție foarte bună între buturi pentru bucureșteni, acesta trăgând peste transversală, în timp ce Negreanu a transformat lovitura victorioasă și a ”aruncat” în aer tribunele, cei peste 1500 de spectatori trăind bucuria unei promovări istorice, spectaculoase, meritate, emoționante!
Lotul ”Tricolorilor”, artizanii promovării, au fost: Neacșu, Prodan, Duricu, Popa, Burlacu, Tone, Catană, Roșu, Dumitru, Negotei, Dumitrache, Negreanu – Ioniță, Ștefănoiu, Anghel, Miclea, Nedelcu, Gavrilă, Neagoe, plus Ovidiu Gheorghe! Și, desigur, staff-ul, compus din Marius Vișan, Laurențiu Urdea, Valeriu Neagu, Ionuț Popa, Daniel Drăgoi, plus – la acest meci, doctorul Mircea Miu. Un ”jucător” important, decisiv, a fost publicul, lumea trăind la maximum fiecare minut al meciului! Chiar a fost un baraj frumos! Iar când ziua se termină… cu artificii și lacrimi de bucurie, totul e bine!
* *
Marius Vișan: ”Vă mulțumesc personal celor prezenți la joc, aproximativ 1600-1700 de persoane, în mare măsură ați reușit să faceți un lucru incredibil, să motivați jucătorii să se autodepășească. Sunt foarte mulți cărora le mulțumesc: Primăriei și Consiliului Local Breaza, Comitetului Director al clubului, politicului brezean care a oferit un mediu propice pentru sport, celor care sunt în spatele a tot ceea ce pregătim, tuturor jucătorilor și antrenorilor care au trecut prin vestiar, oamenilor privați care ne ajuta și ne oferă ce avem nevoie și ce le solicităm. Desigur, îmi plec capul în fața jucătorilor, mulți expirați și slabi în ochii unora, dar în ochii mei cei mai buni, lui Laurențiu Urdea cu care am reușit imposibilul, cel care a crezut dintotdeauna în mine. Vreau să reamintesc de Clubul Fortuna Breaza, de unde am venit cu doua generații de copii foarte buni, care au reușit să pună echipa pe picioare și să o ducă în Liga a 3 -a. Din prima zi în care am sosit ca director, am dorit să reușesc performanța aceasta, în fiecare an am pus cărămidă cu cărămidă, am așteptat momentul, am tăcut, am ascultat și nu m-a interesat decât sa reușesc. Și am reușit sa-i fac fericiți și mândri pe brezenii mei!”.