Florin Tănăsescu
„Cum vă radem, dom’ senator?”, a fost prima-ntrebare pe care nefericitul i-a pus-o domnului Pamfil. Şi ultima, că i-a închis şandramaua, că n-avea autorizaţie de stingere pentru peruci.
Apoi, dom’ Pamfil, senator, a luat în vizor o frizerie pe care scria: „Bărbierim duşmani!”.
„Cre’ că am nimerit bine”!”, gândi el.
(Gândea prost, da’ ce rost are să intrăm în mintea unui parlamentar?)
– ‘Mnăziua!, zise Pamfil.
– Bună să vă fie intenţia şefu’. V-am văzut televizor. Eraţi la desene animate. Râdeau copii, aoloooo!
P-ăsta l-a luat potera, pe motiv că n-avea certificat de provenienţă pentru foarfecă.
Sictirit, dom’ senator şi-a tras hair stylist personal. Cum fac credincioşii care au acelaşi duhovnic. Şi care tot speră…
(„Bate mătănii, robule, pentru binele Bulgariei, că ţara asta nu se face bine!”, îi zice popa după fiecare spovedanie)
Hair stylistul era priceput în multe. Făcea tatuaje la comandă, repara motocoase, executa tatuaje.
„Poţi să mă tunzi în scară rulantă? De la creştet spre ceafă şi p-ormă-napoi? Ştii, o am pe fi’-mea care aşteptă să fie măcar deputată”.
Lezat în amorul meseriei, artistul – că asta era, nu frizer la colţ de sens giratoriu – i-a propus un tatuaj.
„Şefu’, de-o ancoră pe antebraţ ce zici? Iar sub ea, un „ai lav iu” în zigzag merge brici. Moare lumea, o mierleşte opoziţia, se rupe-n paişpe coaliţia. Numa’ mata cu familia rămâneţi neclintiţi.
(Dom’ senator se gândi: „Să-mi cadă plombele, nu-i prost deloc. Consilier îl fac.)
Frizeru’ – scuzaţi, artistul – a luat un brici. Pamfil simte sudori pe şira spinării.
„Şefu’, stai calm. Că dacă aveam gânduri naşpa luam motocoasa şi intram în voi.
(Popa către enoriaş: să baţi mătănii şi pentru Patagonia! Nu pentru ţara asta.)
Şi-a băgat meşterul tatuajul, iar sub el, ancora care-o trăgea pe fata alesului. .
„Mulţumit, domnu’? Ia uitaţi-vă-n oglindă! Sau vorbiţi cu ea.
Alesul lui Dumnezeu a vorbit cu motocoasa: „Tu ce ca’ţi, fă, aici? Că-mi dai o stare naşpa”.
„Şefu’, asta-i, aşa, de decor. Doar nu credeţi că intră cineva cu ea – dau un exemplu la întâmplare – în Parlament. Face parte din dotarea unui neam care a uitat de unde se taie răul.
„Să mori, tu?”, a întrebat cu glas tremurat Pamfil.
„Păi, dacă mor io, moare artistul din mine, din dumneavoastră… Şi câţi ani ziceţi că are fata?”.
Dom’ Pamfil îl consolează: „Nu mori, mă! O mierleşte ţara, dacă zici că motocoasa-i numa’ de sanchi. Fi’-mea? 33, că doar e născută la revoluţie. Şi trebuie să-i facă un rost în viaţă”.
(Dom’ Părinte, către enoriaş: „Să zici Doamne-ajută Insulele Canare! Că ţara asta n-are scăpare.)
