PAGINI MEMORABILE DIN ISTORIA FOTBALULUI PRAHOVEAN (XXXVII)/ Ordinele Mareşalului Ion Antonescu

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

În acest episod facem o pauză de la rezultate, clasamente, portrete de fotbaliști legendari pe plan local și ne vom îndrepta atenția spre un document dintr-o perioadă complicată, de la finalul anului 1943. Contextul internațional este știut de toată lumea, când Al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare. Se mai știe că pentru orice regim politic sau politician sportul a fost întotdeauna un excelent mijloc de propagandă.
Mareșalul Ion Antonescu s-a gândit să facă ordine și în sport, iar cererile sale au fost trimise cluburilor. Iată „directivele D-lui Mareșal Conducător” descoperite într-unul dintre dosarele de la Arhivele Statului al echipei de fotbal Steaua Română Câmpina.

Președenţia Consiliului de Miniștri
Organizarea Sportului Românesc
Str. Al. Lahovary, 14
București, Noembrie 1943
Directivele D-lui Mareșal Conducător

1. Starea de astăzi și cauzele cari au produs-o.
Sportul este o armă ajutătoare a armei adevărate – el ne poate ajuta foarte mult -, dacă s’ar fi aplicat altfel în trecut, generaţiile care luptă astăzi ar fi fost bine pregătite din acest punct de vedere.
Sportul a pătruns foarte greu în mentalitatea românească: a pătruns foarte greu în familie. Nici un părinte nu se ocupă de educaţia sportivă a copilului lui, adică de sănătatea propriului său copil.
Nici școala n’a luat lucrul în serios, nici chiar biserica și nici chiar instituţiile superioare.
Dacă mergem și mai departe: chiar armata nu a luat acest lucru în serios, preocupare care ar fi trebuit să fie principala și prima mare activitate a ei: educaţia sportivă.
De ce?
Datorită unei mentalităţi greșite și unei predispoziţii atavice a unei rase, care nu s’a învăţat prea mult să se miște și a unei rase care își găsea toate posibilităţile de traiu foarte ușor. Când greutăţile ne vor strânge de gât, atunci toată lumea se va pune pe lucru și pe activitate productivă și creatoare.
În materie sportivă și Statul a fost un vinovat, pentru că nu a avut o perseverență în această direcție. Sportul a alergat dela o instituție la alta, tot din cauza persoanelor. De aceea am spus: nu trebue legi, pentru că se poate face treabă și fără legi. Nu lipsa legilor ne-a împiedicat să lucrăm, ci lipsa de seriozitate, de pricepere și de cinste.
De aceea nu trebue să staţi cu braţele încrucișate, ci trebuie să lucraţi. Se pot face progrese foarte mari în toate ramurile de activitate, dacă se lucrează cu ordine, cu pricepere, cu chibzuială, dacă lucrul este gândit și pregătit și dacă mai ales este suflet din partea conducerii și bună organizare. De ce acum multe lucruri se realizează în Ţara Românească fără să facem sacrificii materiale prea mari? Aceasta se datorește în mare parte faptului că naţiunea s’a angajat pe un drum nou, pe drumul acesta al creaţiei, al muncii dezinteresate, care își dă roadele în toate direcţiile. Am văzut că ţara care se prăbușea în anul 1940, astăzi încetul cu încetul a rezolvat problemă cu problemă; iar haosul care era, a început să dispară; a început să se facă lumină în toate ramurile de activitate. Prin lumină înţeleg ordine și în cadrul ordinei se poate creia, pentru că la baza creaţiei este ordinea; după cum la baza ordinei este disciplina.

2. Planul de lucru
Trebue să pornim de la bază; de la copil și de la ţăran; – acestea sunt cele 2 elemente care fac celula de rezistenţă – braţele și picioarele Neamului Românesc.
Educarea tineretului trebue să fie o educare sportivă; – prin sport refacem și sufletul. În felul acesta putem salva pentru societatea românească elementele condamnate să dispară din cauza slabei lor rezistenţe fizice.
Activitatea sportivă trebue să se dirijeze în sensul infiltrării necesităţii educative în masele mari ale naţiunii, începând de la sat și mergând până la oraș, începând cu educaţia în familie, cu educaţia copilului, care trebuie să fie învăţat și pregătit încă de la o vârstă fragedă.
Educaţia fizică nu se începe de la 20 de ani, ci dela 6; – deci, de la școala primară. Pentru aceasta trebuie ca toţi institutorii, profesorii și ofiţerii să fie profesori de educaţie fizică și să o practice, nu unul singur pe școală, pe comandament, pe regiment, fiindcă nu se poate face nimic, cum nu s’a făcut. Când toţi institutorii și ofiţerii vor fi crescuţi și educaţi în spiritul sportiv, vom putea constata progres în această direcţie fără titluri și fără organizaţii pompoase, Academii etc. Deci să lucrăm serios la școlile normale care scot învăţătorii și învăţătoarele și să plecăm de acolo, nu de la cazarmă, de la oameni anchilozaţi și nedezvoltaţi.
În cazarmă sunt altele mai esențiale de făcut. Nici un comandant nu părăsește tirul sau instrucția pentru gimnastică. Nu este timp suficient pentru amândouă. Recrutul trebuia să vină sănătos, voinic, ager, musculos. Nu se poate forma fizicește, decât foarte puțin. Să punem deci baze serioase, nu superficiale. Nu cu legi schimbate zilnic se soluționează problema, ci cu baze serioase și cu perseverență.
Trebue apoi să ne formăm elemente, care la rândul lor să ne pregătească alte elemente sănătoase și utile. Dar trebue să procedăm cu disciplină ca să realizăm cel mai important desiderat, care este ordinea pentru ca apoi prin ordine să facem creaţie. Dar pentru aceasta, trebue o întreagă educaţie care nu se poate face decât prin exemple și printr’o perseverare neîntreruptă; printr’o continuă difuzare prin jurnale, radio, reprezentaţii sportive și prin încurajări făcute prin premii la care iniţiativa particulară trebue să ne ajute pe o scară foarte întinsă. Dacă așteptaţi totul de la Stat, atunci nimic nu se poate realiza.

3. Ordinele D-lui Mareșal Conducător
Pentru realizarea scopurilor de mai sus, Domnul Mareșal a ordonat:
1. Obligativitatea organizării sportive a tuturor instituţiilor de Stat sau particulare, industrii, ministere, după modelul realizat de Dl. Col. Teodorescu, Directorul General al PTT.
2. Procurarea de către Stat a costumelor, rechizitelor sportive, terenuri etc, la preţ de cost, prin grija Ministerului Economiei Naţionale.
3. Ministerul Economiei Naţionale va propune măsuri de echiparea cluburilor, asociaţiilor, societăţilor sportive, cu costume și încălțămintea necesare. Deși lipsa pânzeturilor, a lânei și a încălţămintei fac ca echiparea sportivilor să fie o grea problemă, azi războiul și sănătatea publi­că cer cu toate acestea – mai ales în aceste vremuri – ca sportul să prospere și să se generalizeze.
4. În termen de 1 an, toate sporturile să fie puse pe noi baze, iar organizaţiunile sportive complet realizate și toate scopurile fixate mai sus să fie atinse.