Lucian Avramescu
(14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
Aş vrea să înfloresc puţin
Nu ca Esenin, aprig el
Scriind pe un butoi cu vin,
Ci doar să fiu un pic altfel
Vreau nebunia, nu confuză,
Ci tandră-n dor și veselie
Cea care desfăcea o bluză
Sânii rotunzi să-mi aparție
Prea-s serios și prea metodic
Prea le fac toate ca la carte
Vreau nebunia îndărăt
De unde dusu-s-a departe
Hei, nu vezi dealul că-l urci greu?
Anii nu-s cei de la-nceput
Și dacă multe îți mai merg
Ești cu desăvârșire mut
Și? Mă învăț eu și cu asta
Ca pasărea într-un picior
Nu-i încă timpul să spun basta
Pier aripi? Zbor pe un covor
E zori din nou, lumina intră
În case,-n pomi, în limuzine
În trandafirii de la poartă
Și intră precum văd și-n mine
La voi cum e? Un snop de spice
Solare-au biruit prin nori?
Oricum ar fi, poieni în rouă
Eu vă doresc, și-n gând, buni zori!
Și nu uita povața mea
Să mergi ca și când ai zbura!
(Din volumul „Confesiunile
unui mut care a vorbit cândva”)
