Nicoleta Dumitrescu
Greva generală a profesorilor a demonstrat, dacă mai era ceva de demonstrat, faptul că politicienii, mai ales atunci când sunt la putere, se dovedesc a fi total nepregătiţi, neputând să facă faţă unor negocieri și presiuni când vine vorba despre rezolvarea pe loc a unor revendicări, așa cum a fost cazul solicitărilor sindicaliștilor din Educaţie.
Obșnuiţi cu târguiala și trocul aferente pe funcţiile din Guvern – chit că la masa discuţiilor erau președinţii principalelor partide aflate la putere, bașca și un premier în funcţie, respectiv un viitor premier, conform înţelegerii rotaţiei la guvernare – politicienii credeau pesemne că pot discuta, în aceeași manieră ca în cadrul negocierilor din cadrul coaliţiei, și cu liderii sindicatelor din învăţământ, cu o zi înainte de anunţata grevă generală. Numai că negocierile cu aceștia din urmă au eșuat, sindicaliștii arătându-le că este cazul ca Guvernul să-și înveţe odată și odată lecţiile și să vină cu soluţii concrete, fezabile, nu doar cu promisiuni deșarte.
Cert este că, și de data aceasta, politicienii par că s-au așezat tot în banca…repetenţilor, în condiţiile în care au făcut dovada faptului că nu au reușit să înveţe lecţiile prin care au mai trecut și cu alte ocazii. Or, de data aceasta, în prag de încheiere a anului școlar, profesorii au făcut dovada că merg înainte cu revendicările lor, în condiţiile în care și le-au făcut publice, așa cum au declarat, de la sfârșitul anului trecut și nu de săptămâna trecută când, după greva de avertisment, au anunţat că pasul următor este greva generală.
De ce profesorii au mers mai departe cu iniţiativa lor de a nu mai face orele la clasă? Pentru că au văzut că politicienii fac, în continuare, un joc dublu. Asta în condiţiile în care, de la sfârșitul anului trecut, la problema pensiilor speciale nici până astăzi nu s-a găsit o rezolvare pentru că nu s-a vrut, întrucât mare parte dintre ”speciali” sunt apropiaţi de-ai liderilor partidelor, mai mult decât atât, în continuare, tot politic, doar atunci când se vrea și există un interes în acest sens, pentru anumite categorii de persoane s-au găsit fonduri pentru majorarea indemnizaţiilor.
Una peste alta, adevărul este că greva generală din Educaţie, în condiţiile în care ceva similiar nu a mai fost de 18 ani, spune, într-adevăr, multe despre clasa politică de astăzi. Arată, de fapt, ceea ce se devoalează prin intermediul stenogramelor apărute în spaţiul public despre ceea ce se discută în spatele ușilor închise fie în ședinţele separate ale partidelor aflate la putere, fie în cele în care se adună cu toţii la aceeași masă, scopul fiind același: împărţirea funcţiilor. Iar limbajul și consideraţiile făcute de către unii dintre politicieni asupra celorlalţi arată realitatea din interior, fără nicio perdea și fără niciun fard. Arată, de fapt, chiar așa cum sunt sunt de fapt politicienii: avizi după funcţii, dispuși să sacrifice pe alţii pentru beneficiile lor, dar meșteri mari în promisiuni și lozinci care mai de care!
În ce măsură vor avea succes negocierile dintre sindicaliștii din Educaţie și cei de la Guvern, rămâne de văzut! Însă, inclusiv guvernanţii sunt conștienţi că odată cu profesorii semnalul grevei generale este dat nu doar în Educaţie, ci și în cazul altor categorii profesionale, ameninţări similare venind inclusiv din partea celor din Sănătate. Oricum, se anunţă vremuri mai mult decât tulburi, atât de tulburi încât până și negocierile pentru rotativa la guvernare stau, deocamdată, pe loc, cât să se creeze noi strategii în care să se considere că se poate face totul pentru câștigul care este calculat, întotdeauna, din punct de vedere politic.
