Lupusul este o boală cronică, autoimună, care poate deteriora orice parte a corpului (piele, articulaţii, organe). Ea este generată de un virus, întâlnit mai ales la femei, ce opreşte sistemul imunitar să mai facă diferenţa dintre substanţele şi celulele străine şi cele proprii. Astfel, sistemul imunitar produce anticorpi care distrug celulele corpului, producând de la inflamaţii şi răni până la distrugerea gravă a unor organe şi/sau desfigurare. Semnele şi simptomele tind să dureze mai mult de şase săptămâni şi, deseori, mulţi ani. Printre simptomele care pot să apară se numără febra, anemia, sensibilitatea la lumină, pierderea sau creşterea în greutate, probleme cu coagularea sângelui, convulsii, anxietate, depresie, pierdere de memorie, căderea părului.
Pentru diagnosticarea bolii specialiştii estimează că este nevoie, în medie, de patru ani şi de consultarea a trei medici diferiţi. Lupusul este dificil de diagnosticat întrucât prezintă simptome care imită adesea caracteristicile altor afecţiuni, variază mult de la un pacient la altul şi poate suferi modificări în timp. Din cauza complicaţiilor cardiace şi renale pe care le poate genera, precum şi pentru faptul că nu există tratament curativ pentru aceasta boală, 15-20% dintre pacienţii cu lupus mor în decurs de 15 ani după diagnosticare, potrivit „Lupus Foundation of America”, citat de Agerpres. La nivel mondial, peste 5 milioane de oameni suferă de efectele acestei maladii, potrivit datelor statistice. Această afecţiune apare în intervalul 15-44 de ani, femeile fiind mai predispuse.
