Anunț la matrimoniale: Caut bărbat ca să mă mărit! Nu gătesc, nu spăl, nu fac curățenie! Dar nu mă doare capul niciodată!
* * * *
La următoarele alegeri votează-l pe Ali Baba, are numai 40 de hoți în subordine!
* * * *
O tipă este cerută în căsătorie de un contabil și un ofițer. Cum ei îi plăcea mult de contabil, dar parcă și pe ofițer l-ar fi vrut, o întreabă pe maică-sa:
– Mamă, pe care să îl iau de soț?
– Fata mea, ia ofițerul. Se scoală singur dimineața, face micul dejun, se îmbracă singur, știe să și calce și, cel mai important, mai primește și ordine!
* * * *
La teatru:
– Aveți multe replici de spus în piesă?
– Nu, eu joc rolul soțului!
* * * *
Urăsc violența dar îmi place când mă lovește norocul…
* * * *
Soția către soțul său economist: – Ce este inflația?
Soțul: Mai demult aveai 90-60-90. Acum ai 110-150-140. Cu toate că ai totul mai mare ca înainte, valoarea ta a devenit mai mică decât înainte. Asta e inflația!
* * * *
O mămică observă, cu îngrijorare crescândă, că fiul său iubit nu seamănă nici cu ea, nici cu soțul.Soțul era la fel de iubit, și pe care nu îl înșelase niciodată. Până la urmă, când copilul împlinește 18 ani, îi ia, pe ascuns, o probă de ADN. Șoc. Panică. Groază. Rezultatul arată clar: copilul nu are nicio legătură cu ea sau cu soțul. Disperată și tremurând ca o frunză, îi spune soțului:
– Iubitule, am o veste cumplită…
Soțul ridică ochii din ziar:
– Aoleu, ai lovit mașina!
– Nu.
– Ai zgâriat-o!
– Nu! Las-o încolo de mașină, e vorba despre copil.
– Aaa… ce-i cu copilul nostru?
– Păi asta e, nu-i al nostru!
– Cum nu-i al nostru?
– I-am făcut testarea ADN și nu suntem noi părinții biologici.
– Ah, dar asta știam!
Femeia stă să leșine și mai multe nu.
– Știai?! De când știai?
– De când te-am scos din maternitate.
– Cuuuuum?
– Păi chiar tu ai zis la plecare: Costele, copilul a făcut pe el și plânge. Eu cobor la taxi cu lucrurile, iar tu fă bine și schimbă-l!
* * * *
La spovedanie:
-Părinte, am înșelat, am mințit, am furat!
-Din ce partid faci parte, fiule?
* * * *
Mi-am cumpărat cartea “Învață germana în 10 pași”… Am mers deja 3 kilometri și… nimic. Ai naibii hoți!
* * * *
Bulă și Ștrulă se duc la un hotel de 100 de etaje, fără lift. Bulă o întreabă pe chelnerița dacă are o camera liberă. Această îi spune că are o camera la etajul 100. Ei acceptă și pornesc spre ea. Urcă 30 de etaje și Ștrulă spune:
– Bulă vreau să-ți spun ceva!
– Nu acum Ștrulă, urcăm!
Mai urcă încă 30 și Ștrulă spune:
– Bulă vreau să-ți spun ceva!
– Nu acum Ștrulă!
Mai urcă încă 40 de etaje și când ajung în față camerei Bulă spune:
– Acum poți să zici, Ștrulă!
– Am uitat cheile la recepție!
* * * *
Bulă era la școală, într-o clasă în care majoritatea erau fete. Profesoara anunță că a doua zi vor avea inspecție, dar le avertizează pe fete:
– În cazul în care auziți din gura lui Bulă o prostie, să fugiți toate din clasă.
La inspecție, profesoara întreabă: – Ce s-a construit la voi în oraș copii?
Florina: – La noi în oraș s-a construit un magazin, o școală și o bibliotecă.
Miruna: – La noi în oraș s-a construit un hotel.
Bulă: – La noi în oraș s-a construit un bordel.
Când aud, colegele lui Bulă fug toate din clasă.
La care Bulă: – Hoo, proastelor, că încă nu s-a deschis.
* * * *
Bulă a fost pus în ultima bancă de către profesoara lui pentru că urma să vină o inspecție.
Profesoara: – Dacă la inspecție spui o singură prostie, te exmatriculez din școală.
Bulă: – Bine, doamna profesoară!
În sfârșit vine și inspectoarea și le pune o întrebare elevilor:
– Dacă va aflați în pădure și vă fugărește un urs ce faceți?
Singurul care a ridicat mâna a fost Bulă:
– Spune Bulă, tu ce faci?
– Fug!
– Și dacă ursul fuge și el?
– Fug și mai tare.
– Și dacă ursul fuge și mai tare?
– Fug și mai tare.
– Și dacă ursul fuge și mai tare?
– Mă urc într-un copac.
– Și dacă se urcă după tine?
– Urc mai sus.
– Și dacă urcă și el mai sus?
– Urc și mai sus.
– Și dacă urcă și el și mai sus.
– Mă urc în vârf.
– Și dacă se urcă și el în vârf?
La care Bulă spune: – Eee, hai că văd că țineți cu ursul, nu cu mine!
* * * *
– Cum îi merge noului tău frăţior, Iulică?, întreabă învăţătoarea.
– Lui îi merge foarte bine, dar mă tem că mama are de gând să-l vândă.
– Cum aşa?
– Păi în fiecare zi îl cântăreşte.
* * * *
Învăţătoarea a scris în carnetul lui Ionel:
– Bulă vorbeşte prea mult!
Tatăl, semnând observaţia de luare la cunoştinţă, adaugă: – Dacă i-aţi cunoaşte mama…
* * * *
– Doamna învăţătoare, poate fi cineva pedepsit pentru un lucru care nu l-a făcut?
– Nu, Petrișor!
– Atunci, vă rog, să nu mă pedepsiţi, fiindcă nu mi-am scris tema pentru astăzi.
Bulișor, la grădiniță, încearcă să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurcă, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea, aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamna, dar sunt puse invels…
Într-adevăr, erau pe picior greșit…
Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, totuși a reușit să își păstreze calmul până când iar cizmulițele erau încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia.
Însă atunci Bulișor a zis:
– Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!
În loc să strige la el: ”De ce nu mi-ai spus??”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalțe.
Când s-a terminat chinul descălțatului, Bulișor i-a spus:
– Sunt cizmulițele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Acum ea nu mai știa ce să facă…Să plângă sau să râdă?
A reușit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele.
Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt ciorapii de rezervă, ca să-i punem în dulap?
– I-am băgat în cizmulițe, că să nu–i pield…
* * * *
Merge Bulă la un magazin alimentar şi întreabă:
– Bună ziua, fiţi amabilă, aveţi pâine?
– Da avem, de care doriţi?
– Păi aveţi mai multe feluri?
– Da, de azi, de ieri si de alaltăieri.
– Bineinţeles că doresc una de azi!
– Reveniţi vă rog peste două zile!
* * * *
Bunica lui Bulă împlineşte vârsta de 80 de ani.
Nepotul îi spune bunicii:
– Bunico, astăzi, pentru aniversarea ta, am să-ţi aduc două veşti, una bună şi una rea.
– Care e vestea bună?, întrebă octogenara.
– Am angajat trei dansatori de striptease pentru a anima petrecerea.
– Ehe, foarte bine, nepoate. Şi vestea proastă, care e?
– Toti trei au vârsta matale…
* * * *
Bulă vindea pepeni la piață. La un moment dat vine un client:
– Bună ziua, acești pepeni sunt proaspeți?
Bulă: – Da, da șefu, proaspeți de la sat!
– Ah, da, din ce sat?
Bulă: – ăăăăăă, București!
* * * *
La piață.
-Nu vă supărați, roșiile sunt românești?
– De ce? Vreți să vorbiți cu ele?
* * * *
Într-o piață, o băbuță vindea mărar. În fiecare dimineață, Bulă cumpăra de la băbuță o legătură de mărar, plătea 50 de bani și o lăsa acolo.
Într-o zi, plătește Bulă 50 bani, vrea să plece, dar băbuța îl trage de mânecă.
– Vrei să știi de ce cumpăr mereu și nu iau mărarul?, întreabă Bulă.
– Nu, maică. Dar de azi, mărarul s-a făcut 1 leu.
* * * *
Bulă, beat, la intrarea într-un hotel de 5 stele, vede un bărbat în uniformă.
– Vreau un taxi, strigă Bulă.
– Domnule, eu nu sunt portar, eu sunt amiral în marină!
– Bine, zice Bulă. Adu-mi un vapor!