Nicoleta Dumitrescu
La sfârșitul săptămânii trecute, Consiliul Concurenței a anunțat că a declanșat o serie de investigații, la nivel național, pe tema creșterii prețurilor la ulei, zahăr și unt. Se crede că au existat posibile înțelegeri de umflare suplimentară a prețurilor de vânzare la aceste produse, profitându-se de contextul economic actual, obținându-se astfel profituri mari, nemeritate.
”Târziu, foarte târziu s-au trezit autoritățile de verificare! Până acum ce-au făcut? Au păzit prețurile la alimente, prețuri care s-au triplat?”, a fost reacția multora dintre români. Și chiar au perfectă dreptate aceștia, având în vedere faptul că, după cum s-a văzut prin magazine, uleiul, zahărul și untul au fost produsele la care prețurile sunt schimbate aproape zilnic la raft, și asta din cauza faptului că la costul inițial mereu se mai adăugau câţiva bani în plus. Așa s-a ajuns ca litrul de ulei să sară bine de 12 lei, kilogramul de zahăr să urce și el peste cinci lei, iar pachetul de unt să coste chiar și 15 lei, ba și mai mult!
De fapt, după cum s-a văzut de atâtea și atâtea ori, indiferent despre ce fel de crize a fost vorba, acestea s-au reflectat, automat, în preţurile la mâncare, dar mai ales la alimentele de bază. Până și în cazul cartofilor, considerați drept ”alimentul săracului”, situația a stat la fel, și la aceștia prețurile crescând la fel de mult.
Iar cel mai greu, în astfel de situații, le-a fost tot românilor de rând, de la pandemie încoace fiecare zi care a venit fiind o adevărată provocare a verbului a trăi. Pentru că, după cum s-a și constatat, nu a adus anul ce a adus ceasul, ceas care, parcă, mereu a fost pus să sune doar la ore la care prețurile o luau doar în sus! Iar realitatea vremurilor de astăzi vine, din păcate, cu noi și noi situații în care, dacă unii au parte de profituri în plus, evident nemeritate, alții au parte de muncă și minusuri în portofel. Iar cel mai recent exemplu este al unor crescători de vaci din Sălaj, care au recurs la un protest aparte, gândit ca un semnal de alarmă asupra situației în care aceștia se află în momentul de față. Mai exact, au aruncat la gunoi laptele dintr-o cisternă, revoltați de faptul că procesatorii le ofereau un preț infim la achiziție, respectiv 1,50 lei pe litrul de lapte, mult scăzut față de sfârșitul anului trecut, când era 3 lei/l. Ba, acum, procesatorii nu mai erau interesați să ofere la achiziție, crescătorilor români de animale, nici măcar prețul de 1,50 /l, întrucât au posibilitatea să aducă lapte mai ieftin din import. Asta în condițiile în care, la raft, în magazin, litrul de lapte dulce este de peste 7 lei, în timp ce alte specialități de lactate ajung chiar și la peste 10 lei, nu litrul, ci sticla de 900 de grame!
Ce vremuri! Ce lume! Dar, mai ales ce timpuri în care unii sunt puși doar pe câștig, în timp ce alții sunt nevoiți să renunțe la munca de-o viață, în cazul crescătorilor de animale aceștia spunând că , dacă situația cu care se confruntă va mai continua în același ritm, atunci vor fi nevoiți să-și ducă vacile la abator!
De ce se întâmplă aceste situații anormale? Pentru că mereu, în situații de criză, cineva a avut grijă ca situația să fie scăpată de sub control. Iar maniera acestei scăpări din mână a lucrurilor a fost de așa natură încât, firesc, cineva să fie cu câștigul, dar pe spatele pierderilor altora!
Degeaba au fost atâtea și atâtea exemple de situații în care creșterile de prețuri s-au dovedit, într-un final, a fi nejustificate. Realitatea, înclusiv în vremurile de astăzi, arată că autoritățile sunt legate la ochi, altfel nu se explică reacțiile târzii, respectiv verificările prin care vor să fie descoperite înțelegerile între cei care, pe vremuri tulburi, niciodată nu acceptă să iasă pe minus, ci doar pe plus. Numai că plusul lor, tot așa cum o arată realitatea, reflectă lupta tot mai dificilă a românului de rând cu traiul zilnic. Ce vremuri, ce lume!
