Sfântul Nichita s-a născut în Bitinia. A trăit în vremea luptei împotriva sfintelor icoane. După finalizarea studiilor, Sfântul Nichita a intrat în Mănăstirea Midichia, unde starețul Nichifor l-a tuns monah. După șase ani de nevoințe, a fost hirotonit preot. Este ales egumen al mănăstirii, după moartea starețului.
În timpul prigoanei declanșate de luptătorii împotriva icoanelor, Sfântul Nichita a fost întemnițat și torturat, fără însă a putea fi clintit din Sfânta Ortodoxie.
După moartea împăratului Leon Armeanul, Sfântul Nichita a fost eliberat și s-a retras într-un loc pustiu de lângă Constantinopol, unde a petrecut ultimele sale zile în rugăciune. După adormirea sa, trupul lui a fost adus în mănăstirea pe care a păstorit-o. În timpul slujbei de Îngropare, mulți bolnavi au ajuns și s-au atins de trupul lui, căpătând vindecare. Sfintele sale moaște au fost așezate lângă cele ale părintelui lui duhovnicesc- sfântul patriarh Nichifor și lângă ale fratelui său întru nevoințe sfântul Atanasie.
