Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. Vine în Ţara Românească foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu şi a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viaţa bisericească şi culturală a Ţării Româneşti era la apogeu. Împreună cu ucenicul său- ieroschimonahul Mihail şi cu alţi călugări intră în obştea Mănăstirii Dalhauti, în apropierea oraşului Focşani, unde rămâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot şi la scurt timp este numit stareţ, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani. De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenţa isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minţii. Pe lângă aleasa sa viaţă duhovnicească-ascetică, stareţul Vasile era şi un bun cunoscător al scrierilor patristice şi postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. Ca dascal al rugăciunii, marele stareţ a scris şi cîteva „Cuvinte“ despre paza minţii, despre rugăciune şi creştere duhovnicească, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrări teologice-ascetice, în limba slavonă, care au rămas în manuscris.
Sfîntul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veşnice la 25 aprilie 1767. Datorită vieţii sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa din 4-5 martie 2003, să fie trecut în ceata Cuvioşilor Părinţi purtători de Dumnezeu , cu data de prăznuire 25 aprilie.
