Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
În episodul anterior, dedicat fostului mare atacant Ştefan Goran, aţi descoperit cum acesta, când a ajuns antrenor la Poiana, a început să transfere jucători pe filiera Dinamo – Victoria, legătura fiind înlesnită chiar de fratele său, Gheorghe Goran, fost şef al Securităţii în Bucureşti.
În istoria de 73 de ani a clubului Poiana Câmpina au existat două momente de strângere a legăturilor cu clubul Dinamo. Prima tentativă de intrare în „dinamoviadă” a fost la finalul anilor 80, iar Revoluţia i-a pus capăt. Dacă nu pica regimul comunist în decembrie 89, poate că şi Poiana ajungea în prima divizie, alături de Victoria şi de Flacăra Moreni, în sfera de influenţă a clubului Dinamo. Despre a doua perioadă în care s-au strâns legăturile între poienari şi roş-albi, când clubul din Poiana a devenit „satelit” oficial al celor de la Dinamo, într-un episod viitor. Acum, însă, să-i descoperim pe primii veniţi pe filiera echipelor Ministerului de Interne.
Filiera Dinamo – Victoria – Flacăra Moreni
Până în Revoluție, Poiana era să se înscrie în „dinamoviadă” și concura cu Olimpia Râmnicu Sărat pentru acest statut. La nivel de bârfă, se ştia că se dădea o luptă aprigă pentru câştigarea simpatiei şi sprijinului lui Tudor Postelnicu, de loc din Proviţa. Acesta fusese prim-secretar la judeţul Buzău şi păstrase legături strânse cu cei care voiau să-l convingă să-i acorde atenţie Olimpiei Râmnicu Sărat.
Evenimentele din decembrie 1989 au împiedicat acest plan, dar pe tot parcursul anului calendaristic 1989 (returul ediției 1988 – 1989 și turul 1989 – 1990), pe la Poiana s-au perindat antrenorul Ștefan Feodot, dar și jucătorii Petre Nica, Iuliuss Nemțeanu, Constantin Cojocaru, Ionel Rotărescu și Corneliu Adolf, toți jucători cu meciuri în prima ligă, unii chiar și cupele europene, chiar și la națională! Pe aceeași „filieră” a mai venit și un portar Sanda, dar el a jucat cel mai puțin dintre cei sosiți pe acest traseu și n-a realizat nimic memorabil
Petre Nica a jucat la Steaua, la FC Argeș, dar și la naţională
Petrică Nica a fost o extremă dreapta de mare valoare, care a jucat aproape 200 de meciuri în prima divizie în anii ’80, perioada de glorie a fotbalului românesc. Născut pe 14 aprilie 1957, Petrică Nica a crescut la Metalul București, apoi a debutat în Divizia A la Steaua pe 24 august 1979, într-un meci în Ghencea câștigat cu Jiul Petroșani, scor 4-0. La Steaua a mai bifat un meci, apoi a plecat înapoi la Metalul București. Din 1980 – 1981, s-a mutat la FC Argeș, unde a evoluat până în sezonul 1985-1986. S-a plimbat apoi la Victoria, la Flacăra Moreni și la Rapid. După opt ani consecutivi în Divizia A (197 de meciuri și 25 de goluri), Petrică Nica a venit din returul ediției 1988 – 1989 la Poiana. A jucat doar anul calendaristic 1989, dar a contribuit decisiv la salvarea de la retrogradare a echipei. Să mai reținem două amănunte care indică valoarea acestui fotbalist. Pe 4 noiembrie 1981, a debutat în cupele europene, în partida FC Argeș – Aberdeen, scor 2-2. El l-a înlocuit, în minutul 82, pe Dumitru Băluță. Pe 29 ianuarie 1983, Mircea Lucescu l-a introdus în echipa națională de fotbal a României în minutul 65 al partidei Turcia – România, scor 1-1, de la Istanbul. A jucat, atunci, alături de nume precum Bölöni, Klein, Rednic, Andone, Moraru, Balint
Iuliuss Nemţeanu a jucat în cel mai bun sezon european al lui Dinamo!
În același an, 1989, alături de Petre Nica a mai strălucit în atacul Poianei și Iuliuss Nemțeanu. Acesta era de asemenea un jucător experimentat, în vârstă de 32 de ani, iar asta s-a văzut în jocul lui. Născut pe 4 ianuarie 1957, la Iași, Iuliuss a crescut la echipa locală Politehnica, pentru care a și debutat în Divizia A în 1975, la doar 18 ani. Iuliuss Nemțeanu a petrecut șapte sezoane la Poli Iași, trei la Ceahlăul, unul și jumătate la FC Baia Mare și o jumătate de an la FC Bihor. „Everestul” carierei sale a fost sezonul 1983 – 1984, când a fost transferat la Dinamo. Pe 14 septembrie 1983, Dinamo învingea cu 1-0 în deplasare pe Kuusyusi Lahti, în primul meci al sezonului în Cupa Campionilor Europeni. Iuliuss Nemțeanu a fost integralist în echipa lui Dumitru Nicolae Nicușor. Dinamo, în acel sezon, a ajuns pe cea mai înaltă treaptă europeană -semifinalele Cupei Campionilor Europeni. La șase ani distanță de la debutul său european, jucătorul care strânsese 141 de meciuri și 39 de goluri în primul eșalon ajungea la Poiana. A jucat la Poiana doar în 1989, dar a făcut-o destul de bine, marcând șase goluri. Nu par multe, dar fără ele, Poiana s-ar fi afundat spre Divizia C.
Constantin Cojocaru, un mijlocaș care a ajutat echipa
Constantin Cojocaru a fost un alt jucător venit la Poiana pe filiera Dinamo – Victoria – Moreni. Născut pe 6 februarie 1963, la București, fostul junior de la Dinamo a ajuns la Flacăra Moreni, în Divizia B, în sezonul 1984 – 1985, și a contribuit la promovarea dâmbovițenilor în A, în ediția 1985 – 1986. În sezonul 1986 – 1987, a bifat 12 meciuri și un gol în Divizia A. După un scurt periplu și pe la Pandurii Târgu Jiu, a fost redirecționat spre Poiana în ianuarie 1989. Și-a făcut loc rapid în primul 11 și a jucat constant bine. După Revoluție, a plecat de la Poiana și i s-a pierdut urma în fotbal.
Ionel Rotărescu s-a plâns că era ţinut în „captivitate”
În vara anului 1989, Poiana a continuat „importurile” pe filiera Victoria. Unul dintre veniți a fost portarul Ionel Rotărescu, care urma să-i ia locul lui Sanda, un portar crescut la Dinamo în generația Stelea, Prunea, Tene. Ionel Rotărescu, născut pe 12 septembrie 1961, la Trușești (Botoșani), nu era fitecine. Debutase în Divizia A destul de târziu, la 26 de ani, în poarta celor de la Victoria București, într-un meci la Suceava, pe 20 septembrie 1987. Strânsese 17 meciuri în primul eșalon și alte trei în Cupa UEFA, ediția 1987 – 1988, (3-0 și 1-0 cu EPA Larnaca și 1-2, acasă, cu Dinamo Tbilisi), dar pierduse poarta. După ce a stat pe bară o jumătate de sezon, a acceptat oferta de a veni să joace la Poiana.
După Revoluție, s-a plâns „Gazetei Sporturilor” că era ținut „captiv” la Poiana. Până la urmă a plecat și a mai bifat meciuri în Divizia A, în porțile echipelor Corvinul Hunedoara și Rapid. În total, a strâns 45 de meciuri în prima divizie. La Poiana a apărat 11 meciuri.
Corneliu Adolf, un mijlocaș cu aproape 100 de meciuri în A
Corneliu Adolf (născut pe 30 iulie 1961) a crescut la Bacău, unde a bifat și primele sale patru sezoane în Divizia A (82-86). Victoria l-a remarcat și l-a luat. N-a rezistat decât un an la echipa Securității. A fost împrumutat la CSM Reșița și la Delta Tulcea. În vara anului 1989, a fost dirijat spre Câmpina. Avea 95 de meciuri și 10 goluri în prima divizie, cartea lui de vizită era promițătoare. La Poiana a jucat în 16 meciuri din toamna anului 1989.
