Sfântul Benedict s-a născut în Nursia, o provincie a Italiei, în anul 480 după Hristos, din părinţi slăviţi şi foarte bogaţi. Primeşte tunderea în monahism de la monahul Roman. Se retrage într-un munte stâncos unde va rămâne într-o peşteră timp de peste trei ani. Sfântul Benedict din Nursia avea duhul înainte vederii, al vindecărilor, al scoaterii demonilor, al învierii morţilor; el se înfăţişa unora la mari distanţe pe faţă; iar altora le apărea în vis. Odată, Sfântul Benedict a văzut cu duhul că paharul cu vin care i se pusese înainte este otrăvit. Când l-a însemnat deasupra cu semnul sfintei cruci, paharul s-a spart în bucăţi. A întemeiat douăsprezece mănăstiri, în care a aşezat câte doisprezece monahi în fiecare. A întemeiat rânduiala monahală a Benedictinilor, ordin care există şi astăzi în Biserica Romano-Catolică. Sfântul Benedict şi-a profeţit sfârşitul cu şase zile înainte de a muri – a poruncit să i se deschidă groapa, a chemat obştea şi după ce a sfătuit-o şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.Viata Sfântului Benedict a fost scrisă de Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul după mărturiile celor patru ucenici ai acestuia: Constantin, Valentin, Simplicius şi Onorat.Părţi din moaştele Sfântului Benedict se află la Mănăstirea Casino şi la Mănăstirea Fleury din Franţa.
