Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

În acest episod continuăm să analizăm pe repede înainte istoria clubului patronat de rafinăria Steaua Română. După meciurile din Cupa Provinciei, pentru Steaua Română a urmat un pas de cotitură: fuziunea cu Sportul Muncitoresc. Dintre cele cinci echipe tari din perioada interbelică, două (Principesa Ileana şi Venus) au dispărut fiindcă nu aveau „origini sănătoase”, iar dintre cele muncitoreşti, două – Steaua Română şi Sportul Muncitoresc – au fuzionat.

Fuziunea
Steaua Română și Sportul Muncitoresc Câmpina au fuzionat în septembrie 1946, dar a fost o fuziune un pic altfel, fiindcă au rămas tot două echipe, una în C și una „la județ”. Presa le-a tot încurcat: a scris când Steaua Română, când Sportul Muncito­resc, când Sindicatul Petrolist. Dar nici ei nu cred că aveau foarte clar în minte cine sunt și cum se cheamă.
Iată procesele verbale din septembrie 1946 semnate de şefii celor două cluburi:
Proces verbal 1
Între comitetele de conducere ale grupă­rei sportive „Rafinăria Steaua Română” din divizia C, reprezentată prin D-nii Ing. Eugen Mănţescu, Răducu I. Ioan și Rotaru Ștefan și ai grupărei „Steaua Română” Cat. I-a, reprezentată prin Domnii: Ing. D. Petrescu, Mihalovici Ioan și Voicu Dobre a intervenit următoarea convenţie: Ambele grupări sunt de acord pentru a fuziona într’o singură gruparea sportivă cu denumirea „Asocia­ţia Sportivă Steaua Română” Câmpina, păstrând această denumire pentru echipa clasată în cea mai superioară categorie. Se va forma și o a doua echipă din categoria în care se va clasa și pentru care se va găsi formula legală pentru a putea funcţiona, dându-i și denumirea corespunzătoare regu­lamentelor în vigoare. Ambele echipe vor funcţiona sub conducerea comitet care va fi format în proporţie egală din personalul Rafinăriei și Schelelor. Deoarece fuziunea comportă schimbarea statutelor existente, elaborarea unui statut unic și o adunare generală extraordinară, pentru rezolvarea tuturor chestiunilor pedinde de această problemă, s’a găsit oportun ca fuzionarea să se perfecteze la finele acestui campionat în care timp o comisie mixtă va rezolva toate chestiunile preliminare. Anti­cipat acestei fuzionări gruparea Steaua Română va împrumuta pentru acest campionat pe jucătorul Blănaru Nicolae, cu obligaţiunea ca în caz că fuziunea nu va mai avea loc, susnumitul jucător să fie restituit grupărei „Steaua Română”, fără nici un altfel de obligaţie, precizându-se că în acest timp să i se facă transferarea cu serviciul la Rafinărie. În schimb, gruparea Rafinăria Steaua Română va împrumuta în aceleaș condiţiuni ca mai sus grupării Steaua Română jucătorul Dinu Vasile și ulterior alţi jucători disponibili. Drept care s’a încheiat prezentul proces verbal. (…)
Proces Verbal 2
În urma memoriului înaintat de Organizaţia Tineretului Progresist secţia Rafi­năria, în care cere ca conform directivelor date de Confederaţia Generală a Muncii, în care se spune că orice instituţie industrială trebuie să aibă o secţie sportivă pe bază Sindicală. Noi, membrii Comitetului de Fabrică al Rafinăriei Steaua Română Câmpina, decidem:
1) Vom interveni pe lângă onor direc­ţiu­nea rafinăriei spre a ne pune la dispo­ziţie fondurile necesare acestei secţii sportive.
2) Întru’cât suntem la început și majoritatea tinerilor din această Rafinărie practică jocul de foot-ball, tindem la formarea deocamdată a unei echipe care să ia parte la jocurile publice, campionat, cupe, etc.
3) Deoarece anotimpul este înaintat și OSP –ul / Organizaţia Sportului Popular / a și format și programat pe ziua de 30 Septembrie primele matchuri, care în virtutea clasărei în anul acesta echipele vor forma categoriile în jocurile de campionat pe anul viitor, fără ca echipa rafinăriei să fie programată, din simplu motiv că echipa rafinăriei nu este formată.
4) În baza acestui considerent și pentru a nu pierde acest avantaj pe care ni-l oferă matchurile de selecţie, întru’cât am fi obligaţi, dacă ne’am înscrie în campionatul viitor să intrăm în Categoria a III-a, am hotărât de comun acord cu gruparea Sindicatelor Unite / Sportul Muncitoresc / din localitate să susţinem această echipă la jocurile de selecţie cu toţi jucătorii care lucrează în această Rafinărie.
5. Această susţinere din partea noastră a grupării Sindicatele Unite / Sportul Muncitoresc / va ţine atâta timp până când Rafinăria își va forma secţia sportivă și în toată perioada de timp cât vor ţine matchurile de selecţie, urmând ca după aceea să ia fiinţă oficial gruparea sporti­vă sindicală Rafinăria Steaua Română luând de drept, în baza înţelegerei cu conducătorii grupărei Sindicatelor Unite / Sportul Muncitoresc / poziţia pe care această echipă o va avea în clasamentul matchiurilor de selecţie.
6) Tratativele cu conducerea gruparea Sindicatelor Unite / Sportul Muncitoresc / va forma obiectul unui proces verbal ­separat.

Singura echipă retrogradată de două ori, niciodată pe criterii sportive!
Cert este că această variantă – ne referim aici la cea mai bună echipă dintre cele două formate de rafinori – , fie că s-a numit Steaua Română, Sindicatul petrolist sau, simplu, Rafinăria 4 Câmpina a fost o trupă ghinionistă. A retrogradat de două ori din C pentru simplul fapt că eşalonul terţ s-a desfiinţat! Prima oară s-a întâmplat în sezonul 1946 – 1947, când a terminat pe locul 7 din 10. Iată linia de clasament:
7. Steaua Română Câmpina 18 9 1 8 46-32 19
Echipa s-a întors în Campionatul Regional. În perioada 1947 – 1952 a fost un balamuc total în ligile judeţene/regio­nale şi echipele Rafinăriei s-au pierdut prin cotloanele lor. Rafinăria 4 Câmpina a reuşit să ajungă în primul eşalon al Campionatului Regional în 1953, unde a fost an de an una dintre cele mai puternice formaţii. În 1956, a câştigat Campionatul Regional şi a promovat iar în C. A jucat în eşalonul terţ în perioada 1957-1959, dar a fost din nou retrogradată, deşi se clasase pe locul 5 din 10, fiindcă, în 1959, Divizia C s-a desfiinţat din nou! Iată şi acea linie de clasament:
5. Rafinăria Câmpina 18 8 3 7 42-32 19
În acea perioadă, Rafinăria a fost antre­nată o perioadă de Emil Pfeillinger, un fost portar de Vulturii Lugoj şi UDR Reşiţa (26 de meciuri jucate în Divizia A) şi care, în ­perioada războiului, a evoluat un sezon la Zeljenicar Sarajevo! Rafinăria de la sfârşitul anilor ‘50 ar fi putut face parte dintr-un eşalon superior, iar cea mai bună dovadă este faptul că a ajuns în şaisprezecimile de finală ale Cupei României din ediţia 1958 – 1959, unde a fost învinsă de Dinamo. Asta după ce, pe traseu, o eliminase chiar pe Poiana!
Turul 3, 26 octombrie 1958
Flacăra Rafinăria Câmpina (div. C) – Poiana Câmpina (div. B) 2-1 (1-0, 1-1, 2-1)
Marcatori: C-tin Nanu (4), I. Minculescu (100) / I. Dumitru (63) RAFINĂRIA: C-tin Nanu, I. Minculescu. Antrenor: Ion Truică
POIANA: Bulbașa, Bălăceanu, I. Dumitru, Bontaș, Bibere
Arbitru: Gh. Comănescu (Câmpina)
Eliminaţi: Bălăceanu (104), Bulbașa (113)
* Meci presărat cu multe durităţi şi acte de indisciplină ale jucătorilor ambelor echipe.
Șaisprezecimi de finală, 8 martie 1959
Dinamo București – Rafinăria Câmpina 4-0 (1-0)
Marcatori: Vasile Anghel (44), Ene I (46), Al. Vasile (56), Koszegi (72)
DINAMO: Cosma – C. Popa, Motroc, Călinoiu – Al. Vasile, Nunweiller (n.a. – care?) – V. Anghel, Koszegi, Ene I, Szakacs, Suru
RAFINĂRIA: P. Ionescu – Băcanu, Papadopol, Burlacu – Șt. Apostol, Gh. Zamfir – Pietroiu, Hagianu, C-tin Nanu, I. Minculescu, Dobrescu
Stadion: Sinaia

Finalul
După retrogradarea forţată din 1959, Rafinăria a continuat în Campionatul Regional şi, mai apoi, Judeţean. La mijlocul anilor 70, a făcut o nouă fuziune, cu Turnătoria, devenind Flacăra Oţelul Câmpina. La Revoluţie s-a rupt această fuziune. Ultimele urme ale clubului Rafinăriei au purtat numele Steaua Sterom Câmpina (clubul fusese reînfiinţat în 1990, sub numele Rafinorul Câmpina), dar şi acea grupare a fost desfiinţată. În 1998, Sterom luase locul din Divizia C al defunctei ­Victoria Floreşti, dar eşalonul terţ a fost prea costisitor şi, astfel, a dispărut şi ­această grupare.
Începută în 1933, istoria clubului rafinorilor a fost una zbuciumată, cu multe fuziuni, dispariţii, renaşteri, dar şi cu multe rezultate frumoase şi cu jucători importanţi care au avut pe legitimaţi­ ile lor şi numele acestei grupări. Cel mai cunoscut jucător care a purtat tricoul acestei echipe a fost Mihai Mocanu, fostul fundaş stânga al naţionalei României la Campionatul Mondial din Mexic 1970 şi o legendă a Petrolului Ploieşti. Ultimul produs important care a purtat şi tricoul celor de la Sterom a fost Daniel Costescu, ajuns ulterior la Petrolul Ploieşti.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR