Nicoleta Dumitrescu
Ieri au fost 48 de ani de când, pentru prima dată, în mod oficial, Ziua Internaţională a femeii a fost trecută în dreptul zilei de 8 Martie din calendar. O zi în care s-a dorit să fie sărbătorite atât realizările sociale ale femeilor, cât și cele din domeniul politic și economic, implicit să fie onorată lupta împotriva discriminării și a violenţei prezente, din păcate, și în momentul de faţă în multe zone ale lumii.
E bine că i s-a dedicat universului feminin o zi anume, mai ales că data aleasă este la început de primăvară – anotimpul renașterii. Dar, unică, fiecare în parte, femeia ar trebui să fie celebrată în fiecare zi. Măcar o parte din zi, o oră, chiar și o secundă! De ce? Pentru că femeia poate și are capacitatea să facă faţă provocărilor, indiferent despre ce fel de provocări ar fi vorba, și asta datorită faptului, mai ales, că poată să cuprindă în ea toate anotimpurile.
Pentru că, nu-i așa, femeia poate fi, în primul rând, primăvară! Cu voinţa pe care o are, ea poate, cu o mângâiere și o vorbă bună, să determine ghioceii și viorelele să înflorească, să le redea, la crăpat de ziuă, mierlelor, trilurile lor inconfundabile, să umple de flori zarzării și magnoliile, să pună verde crud în fiecare fir de iarbă, să deseneze, cu privirea, dâre de albastru intens și turcoaz pe cer, să facă razele soarelui să strălucească. Poate să miroasă a frezii, a zambile și a narcise, iar cu un simplu semn poate să umple dealurile cu galbenul cornilor înfloriţi.
Femeia poate să fie și vară! Se poate transforma, ea însăși, în ploaie caldă de vară, pentru că știe și un mare secret, al ”teleportării” – atunci când simte că trebuie să mai poată un pic, cât de mic – în mijlocul unui câmp plin de flori, în care să poată să alerge cu tălpile goale și cu fluturi în păr, ca să simtă pământul de la care să capete energie și putere. Se poate transforma în bucuria primelor cireșe coapte pe ram, a căpșunilor, a merelor dulci, în jur emanând parfum de trandafiri abia înfloriţi, a crini și a alte flori de vară.
Femeia poate fi, evident, și toamnă. Se poate transforma în copaci care să plângă după fiecare frunză căzută de pe ram, așa cum, tot printr-un secret bine ascuns, își poate lăsa gândurile apăsătoare să zboare, departe-departe, odată cu cocorii și celelalte păsări călătoare. Poate fi recolta de pe câmp și adusă în hambare, rodul pomilor fructiferi, împrăștiind în jur miros de crizanteme.
Nu în ultimul rând, femeia poate să fie și iarnă. Și asta deoarece, atunci când își scutură pletele, poate să pornească ninsoarea și, tot printr-un secret, poate să se transforme în mantie albă pentru boabele de grâu germinate. Și mai poate ceva : să topească gheaţa cu o simplă privire sau mângâiere, reușind să alerge cu tălpile goale în zăpadă fără să lase urme, tot pentru a-și reîncărca puterile pentru un nou drum.
Dar, cum de poate femeie să fie primăvară, vară, toamnă și iarnă la un loc? Simplu! Pentru că în ea se adună și o întreagă geografie! Sunt munţi de sensibilitate, oceane de emoţii, mări de echilibru, câmpii de dor! Forme de relief care, prinse armonios într-un interior unic, în fiecare zi așteaptă să fie descoperite și apreciate la adevărata lor valoare!
