Lucian Avramescu
(14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
O, doamnă, fără tine-s ca o carte,
Lipsit de litere abecedar,
Gol ca o iesle-n care pruncul
Născut-s-a, chiar sfânt, dar în zadar
Ești, zice-se, femeia care-n rai
A destrămat pervers o diademă,
Mie îmi ești doar pomul fără șarpe,
Și, cum să zic așa, steaua supremă
Mi-e dor de-al cerurilor început
Când tu erai a lumii goală Evă
Iar eu stângaci și-n tot nepriceput
Cercam reversul inimii la grevă
Da, doamnă, fără tine-s ca o carte
În care nimeni n-ar fi scris curat
Poveștile, o mie una poate,
Nu s-ar fi spus, nu s-ar fi arătat
Iată-mă-s, bună seara, n-am veșminte
În ușa ta venit-am ca în rai
Frumoasă ești, frumos mă dau la rându-mi,
Te voi avea ori tu avutu-m-ai?
Femeie, început de univers
Cum, fără tine-aș cuteza un vers?
8 septembrie 2016, Sângeru
