George Marin
Continuăm să depănăm firul poveștii vieţii antrenorului emerit Emil Popa, așa cum el însuși ne-a descris-o, cu puţină vreme înainte de a părăsi această lume. Din păcate, multe amănunte legate de viaţa maestrului sau de performanţele realizate în competiţiile pugilistice vor rămâne pe veci nepovestite de cel care le-a trăit, care le-a înfăptuit. Nelăsându-ne să lămurim multe aspecte pentru a desăvârși povestea, firul curmat al vieţii maestrului ne pedepsește pentru lipsa de inspiraţie în a culege cât mai devreme nepreţuitele amintiri.
Schimbare de macaz
După cum am povestit, dirigintele din clasa a șaptea, de la Otopeni, convinsese cam trei sferturi din băieții din clasă să urmeze cariera militară, așa cum o urmase și el, rămânând îndrăgostit de viața în armată.
Cum am terminat „generala”, m-am întors acasă la Braloștița, la părinți. Eram pregătit mai bine, la Otopeni se făcea școală mai bună. Tata și mama m-au descusut despre examenul de admitere în liceu. Doar erau învățători. Eu, de colo: „Tăticule, eu vreau să urmez cariera militară. Am auzit că sunt multe avantaje, se dă salariu foarte bun, se dau hainele de uniformă, mai multe, cam la fel cum este și astăzi. Se mai dă aia, se mai dă ailaltă…” Nu mai zic de mândria purtării uniformei. Dădea prestanță. Tata a încercat să îmi explice că nu este chiar așa de plăcut. Doar fusese în război, pe front. Că sunt multe constrângeri. Că sunt multe greutăți. Eu, nu și nu! Ei, dacă a văzut așa, a zis tata: „Stai așa că te lămuresc eu!”.
S-a urcat în pod și a dat jos un album – se cam prăfuise – cu poze de pe front. Poze făcute de tata. Mi l-a dat și m-a pus să îl deschid. Doamne!, ce am văzut în fotografiile acelea! Schingiuiți, cu capetele sparte, cu mâinile tăiate, fără picioare, morți aruncați în gropi, la întâmplare, sau căzuți unde au căzut obuzele… Și mi-a zis: „Uite băiete ce te așteaptă! Dacă s-a încheiat războiul ăsta, nimeni nu știe când se va porni altul. Tu vrei să te duci la școala de ofițeri. Ține minte că ofițerii sunt în frunte. Uite ce te așteaptă, uite ce este războiul!”. Când am văzut toate pozele acelea, cu trupuri măcelărite, mi-a trecut pofta de uniformă militară și am schimbat imediat macazul. Am reușit la examenul de admitere în liceu, la Craiova. Și am fost mândru de uniforma de licean.
