Nicoleta Dumitrescu
Chit că sunt vremuri de criză, se mai întâmplă și minuni, mai ales când vine vorba despre venituri cu plus pentru o anumită categorie de beneficiari. Iar cel mai recent exemplu este cel al aleșilor locali, respectiv primarii și șefii de consilii judeţene, ale căror indemnizaţii vor crește, după ce Curtea Constituţională a României a decis că o modificare a legii în acest sens este permisă, deși parlamentari din opoziţie depuseseră o contestaţie în acest sens.
Iar creșterea, cu până la 2000 de lei, nu-i de ici de colea, ci pică numai bine, atât pentru beneficiari, cât și pentru cei care au venit cu această iniţiativă, respectiv cei din coaliţia aflată acum la putere, care le-a servit pe tavă aleșilor locali, înainte de anul electoral 2024, dorinţa-dorinţelor de mult timp invocată de aceștia, aceea de a le fi mărite lefurile. Plecând de la considerentul că sunt mai mult decât dedicaţi comunităţii care i-a votat, ani la rândul, mai ales primarii, s-au tot văitat că primesc bani puţini în comparaţie cu munca depusă, nefiind întrunire, cu invitaţi de la centru, în care să nu-și expună și marele lor of personal. Azi așa, mâine așa, într-un final, confraţii primarilor de partid, alţi aleși, cu rang mai mare – parlamentarii – le-au făcut pe plac și au iniţiat un act normativ prin care este permisă creșterea indemnizaţiilor primarilor și a celor din conducerea consiliilor judeţene.
Acum, însă, rămâne de văzut și de unde se vor găsi banii necesari pentru surplusul nou venit, având în vedere faptul că în legea ce vizează menţionatele majorări de indemnizaţii nu este indicată și sursa de finanţare, lucru sesizat, de altfel, și de către opoziţie, la momentul în care s-a contestat actul normativ la CCR. Dar, cum o mână spală pe alta, mai ales când la mijloc miroase a…interes, cu siguranţă se vor găsi soluţii sau portiţe, astfel încât aleșii locali să vadă, la propriu, majorările de indemnizaţii inclusiv în portofel! De ce interes? Pentru că, după cum bine se știe, primarii sunt adevărata sursă de mobilizare a electoratului, iar înainte de prezenţa românilor la urne doar ei știu, cel mai bine, cum trebuie făcută ”prelucrarea” în teritoriu, astfel încât să se afle, din timp, ce partide merită să fie votate sau nu, dar, mai ales, ce candidaţi. Iar asta o știu atât primarii, cât și parlamentarii. Pe de altă parte, nu degeaba au fost iniţiate și puse în aplicare și diverse programe naţionale de finanţare, precum celebrele Planuri Naţionale de Dezvoltare Locală, ulterior botezate, prin intermediul cărora sunt alocate fonduri, de la bugetul de stat, pentru demararea ori continuarea unor proiecte de interes local, deși, așa cum s-a și văzut, de altfel, acestea au fost, adesea, și sunt și în continuare, mai mult un soi de recompensă, tot pe criteriu politic. Și asta din cauza faptului că grosul banilor a revenit, adesea, în mod special primarilor din actul guvernamental, ceilalţi alegându-se cu praful de pe tobă! Degeaba se reclama – și este valabil, în continuare, acest lucru – faptul că banii sunt împărţiţi pe criteriul politic! La alocarea fondurilor în baza acestor programe naţionale de finanţare era un fel de ”câinii latră, ursul merge!”, metodă îmbrăţișată de partidele de la putere, deși, când se aflau în opoziţie, nu mai contestau să o critice. De fapt, când vine vorba de bani în plus, indiferent de sursa lor de provenienţă, politicienii au știut mereu să se descurce, fidelitatea fiind recompensată adesea, așa cum s-a întâmplat inclusiv și cu găselniţa ca aleșii care se preocupă să aducă bani europeni pentru dezvoltarea comunităţilor pe care le conduc să primească și alte sporuri la salariu! Așa se întâmplă, însă, când o mână spală pe alta, interesul fiind același – apartenenţa politică!
