Nicoleta Dumitrescu
O recentă demisie a unui fost consilier la cabinetul unuia dintre vicepreședinții de la Consiliul Județean din Satu Mare a scos la lumină ceea ce se cam știa, de altfel. Și anume faptul că, în administrația publică, la cabinetul primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene se fac cele mai bune angajări!
Și anume angajarea pe post de consilier în „n” și „n” domenii, inclusiv consilieri de imagine și comunicare! A existat sau există vreun criteriu pentru angajarea pe post de consilier la cabinetul vreunuia dintre cei cu funcții mari din executivul local și județean? Ei, aș?! ? Nici vorbă! Singurele criterii au fost – și se păstreză, în continuare, cu maximă strictețe – cele de ordin politic, în fapt, pe astfel de funcții neputând ajunge chiar oricine, ci numai dacă există, musai, recomandare de la șefii de partid! Au rămas fără serviciu cunoștința, prietena prietenei sau a prietenului, nora, sora, ginerele, fratele, verișorul/verișoara de gradul doi/trei ale finului/finei ori ale altor rubedenii ori amici, evident tot de pe la partid? Imediat s-a rezolvat problema, găsindu-se un loc liber la unul dintre cabinetele menționate mai sus, mai ales că banii încasați lunar sunt cât două lefuri de salariu minim pe economie!
De fapt, cât e leafa unui astfel de consilier și ce trebuie acesta să presteze zilnic, într-o săptămână de lucru? Răspunsurile au fost menționate tot în demisia aceluia care a îndeplinit această funcție la cabinetul unuia dintre vicepreședinții Consiliului Județean Satu Mare: 6.500 de lei/lunar! Numai că respectivul și-a cerut, de bună voie și nesilit de nimeni, demisia din această funcție, surprinzător, în semn de protest pentru că… se plictisea la serviciu! Practic, după cum însuși a mărturist tot în demisie, acesta fusese plătit, timp de aproape o jumătate de an, deşi nu mișcase absolut nimic, singura ”activitate profesională” fiind simpla sa prezență la birou, în condițiile în care, a precizat tot acesta, în anticamera vicepreședinților atmosfera era caracterizată de râsete, țipete, adică o atmosferă de clacă, de stand-up comedy, plus că prin birouri se și fuma! Ca urmare, respectivul a considerat că este ”un act de onoare” să-și prezinte demisia, subliniind că este inadmisibil ca niște oameni să fie plătiți din bugetul public fără să presteze vreo muncă și doar să figureze cu prezența fizică la birou!
Ca o concluzie: gestul respectivei persoane chiar este o raritate în ziua de astăzi, în condițiile în care cabinetele aleșilor locali sunt pline cu consilieri personali, care mai de care, fără ca posturile pe care aceștia le ocupă să fie justificate, în prea multe cazuri, prin prisma experienței în activitate ori a studiilor de specialitate.
Numai că acest lucru se întâmplă tot pentru că, de fapt, la mijloc sunt aranjamentele, în sensul că, de fapt, ocuparea acestor posturi călduțe este rodul trocurilor din campaniile locale, respectiv al alegerilor locale care se desfășoară o dată la patru ani. Trocuri de genul te susțin, te ajut, te votez dacă, ulterior, îmi angajezi și mie, la cabinetul tău, pe post de consilier, pe X sau Y. Este o practică veche, de altfel, care este valabilă inclusiv la nivel central, unde, tot așa, cabinetele miniștrilor și ale secretarilor de stat gem de consilieri care sunt plătiți doar ca să figureze cu prezența lor fizică la birou, plimbând câte-un document de la o uşă la alta ori de la un etaj la altul, preparând un ceai ori o cafea. Iar lucrurile nu au cum să se schimbe niciodată atât timp cât, după cum se vede și în momentul de față, totul se negociază, mai ales funcțiile, indiferent care sunt acestea!
