Sfântul Talaleu, sirian de origine, a fost un mare nevoitor din prima jumătate a veacului al VI-lea. Iniţial, Sfântul Talaleu a fost monah în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit de lângă Ierusalim, iar mai apoi acesta a decis să-și trăiască restul vieţii într-un cimitir.
În acest loc, timp de mulţi ani, a îndurat numeroase atacuri și loviri ale duhurilor necurate. Dumnezeu l-a învrednicit pe cuvios cu harul facerii de minuni, acesta vindecând și alinând pe cei bolnavi și pe cei aflaţi în suferinţă. Sfântul Talaleu a murit în jurul anului 460.
