Sfântul Mucenic Nichifor a trăit în secolul al III-lea şi era prieten cu preotul creştin Sapriciu. Diavolul a semănat ură între cei doi, încât nu doreau să se mai întâlnească. După un timp, Nichifor şi-a venit în fire şi a trimis câţiva prieteni la preotul Sapriciu să-l roage să-l ierte. Pentru că nu a primit iertarea, Nichifor a mers singur la el şi, căzând la picioarele lui, i-a spus: «Iartă-mă, părinte, iartă-mă pentru Domnul». Sapriciu nu i-a acordat iertare, iar Nichifor a plecat de la dânsul ruşinat. Din cauza prigonirii împotriva creştinilor, Sapriciu primeşte pedeapsa de a i se tăia capul. În acel timp a alergat Nichifor către Sapriciu să-şi ceară iertare. Prigonitorii i-au spus lui Nichifor: «Om nebun ca tine niciodată n-am văzut. Iată, acesta merge la moarte, iar tu cu tot dinadinsul ceri de la el iertare. Ce trebuinţă îţi este să te împaci cu cel ce va muri îndată?» Însă, Sapriciu nu l-a iertat. De aceea, Dumnezeu a luat darul Său de la Sapriciu şi îndată acesta s-a lepădat de El. Sapriciu a ales să nu fie ucis, făgăduind că va jertfi zeilor. Văzând Sfântul Nichifor că Sapriciu s-a lepădat de Hristos, a început să strige către călai: «Eu sunt creştin şi cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Sapriciu s-a lepădat! Deci, tăiaţi-mă pe mine în locul lui». Călăii n-au îndrăznit să-l ucidă fără voia ighemonului şi toţi se mirau că de bună voie se oferă morţii, strigând: «Sunt creştin şi zeilor voştri nu mă închin şi nu voi jertfi».
În urma acestei mărturisiri, Nichifor a fost tăiat pentru Hristos în locul lui Sapriciu.
