Pagini memorabile din istoria fotbalului prahovean (XXV) * Jucători de la Poiana la Steaua şi Dinamo!

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

Cea mai importantă perioadă a cluburilor româneşti în competiţiile continentale au fost între 1983 şi 1990. Rezultatele se ştiu prea bine. Universitatea Craiova, semifinalistă a Cupei UEFA (ediţia 1982-1983), Dinamo (semifinalista Cupei Campionilor Europeni, ediţia 1983 – 1984 şi a Cupei Cupelor, ediţia 1989 – 1990) şi Steaua (câştigătoare a Cupei Campionilor Europeni, 1985 – 1986, semifinalistă în aceeaşi competiţie în 1987 – 1988 şi finalistă, în 1988 – 1989).
Steaua – antrenată de Emeric Ienei şi, mai apoi, de Anghel Iordănescu – şi Dinamo, antrenată de Mircea Lucescu, se luptau până la cel mai mic detaliu pentru a-şi asigura întâietatea.
Ei bine, tocmai aceşti titani ai antrenoratului românesc, Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu, au avut ochi la un moment dat pentru jucători crescuţi la Poiana Câmpina. I-au adus alături de legende precum Stelea, Andone, Rednic, Klein, Sabău, Lupu, Mateuţ, Cămătaru, Răducioiu (la Dinamo) şi Lung, Dan Petrescu, Iovan, Bumbescu, Ungureanu, Rotariu, Hagi, Ilie Dumitrescu, Lăcătuş (la Steaua). Mircea Lucescu l-a ochit pe Romeo Dochia, iar Anghel Iordănescu l-a debutat în Divizia A pe Valentin Negoiţă.
Niciunul dintre atacanţii câmpineni n-a rezistat mult acolo, dar era o performanţă chiar şi să împarţi acelaşi vestiar cu aceşti titani ai fotbalului românesc. Iată, pe scurt, poveştile acestor doi atacanţi crescuţi la Poiana Câmpina care, la un moment dat, au atins Everestul fotbalului românesc.

ROMEO DOCHIA
Recordul stabilit de jucătorul crescut la Poiana!

Se spune că recordurile sunt făcute pentru a fi doborâte. Dar unele par chiar imposibil de bătut. Un astfel de record aparține echipei Dinamo București și a fost stabilit de un jucător crescut la Poiana Câmpina: Romeo Dochia!
Născut pe 22 septembrie 1967, la Măgureni, Romeo Dochia a fost unul dintre numeroșii jucători cizelați de antrenorul Gicuță Ionescu. La echipa mare a celor de la Poiana a debutat de timpuriu, în ediția 1983-1984, când era junior. A mai apărut în echipa Poianei și în următoarele două ediții de campionat. Din 1986-1987, îl găsim în echipa celor de la Rapid, unde a și debutat în Divizia A, pe 28 septembrie 1986, în partida Petrolul Ploiești – Rapid București 3-0. Romeo avea 19 ani, abia împliniți cu nici o săptămână în urmă. În ediția 1987 – 1988, el s-a plimbat la Progresul și la Autobuzul.

S-a luptat pentru titularizare cu Cămătaru și cu Răducioiu!

Apoi, surpriză! În ediția 1988-1989, a ajuns în locul celor de la Dinamo, în splendida echipă formată de Mircea Lucescu. Alți jucători aduși în aceeași perioadă au fost Michael Klein și Ioan Ovidiu Sabău! Și cei care făceau două dușuri la Steaua și la Dinamo în acei ani erau fotbaliști cu F mare.
Ex-poienarul ajunsese să se lupte pentru un loc în atac cu Florin Răducioiu și cu Rodion Cămătaru. Pe 11 septembrie 1988, a debutat la Dinamo într-un joc cu Inter Sibiu, câștigat cu 8-1. A intrat în minutul 67, a dat gol în minutul 75. Peste câteva zile, pe 14 septembrie 1988, l-a schimbat pe Cămătaru, în partida Dinamo – FC Argeș. Ceva mai târziu, pe 19 noiembrie 1988, Mircea Lucescu l-a folosit titular în meciul Dinamo – ASA Târgu Mureș, 7-0. În minutul 39, în locul lui a intrat un anume Florin Răducioiu… Pe finalul campionatului a jucat ceva mai mult. Într-un meci din etapa a 32-a, acasă, cu FC Bihor, Dinamo s-a impus cu 5-1. Dochia a intrat în locul lui Cămătaru, în minutul 65, și a punctat în minutul 88. În etapa a 33-a, pe 17 iunie 1989, Dinamo a învins-o în deplasare pe Victoria București, „satelitul” care avea stadionul în același complex, cu 4-1. Ultimul gol a fost marcat de Romeo Dochia (intrat pe teren în minutul 56, în locul lui Ioan Varga), în minutul 86. De ce e atât de important acest gol? Să începem cu începutul.
Orgoliosul Mircea Lucescu nu suporta gândul că nu se putea apropia de trofee cu Dinamo atunci, la finalul anilor 80, fiindcă Steaua îi lua mereu fața.
Astfel că a început să „fabrice” ghete de aur (Cămătaru, Mateuț) și să se orienteze la ce alte recorduri puteau fi bătute. S-a uitat în urmă în istoria fotbalului autohton și a constatat că recordul de goluri într-un sezon din prima divizie data tocmai din 1947 – 1948, când incredibila ITA Arad marcase 129 de goluri. Lucescu a creat o formulă foarte ofensivă la Dinamo și a ținut să depășească acest record.
A reușit, fiindcă Dinamo a marcat 130 de goluri în ediția 1988 – 1989. Ultimul a fost izbutit tocmai de Romeo Dochia. Aventura lui în „Groapă” s-a terminat după un sezon în care a bifat 8 apariții și a marcat 3 goluri.
Iată și câteva rânduri din „Sportul” (14 ianuarie 89), în care marele cronicar Ioan Chirilă, într-un material dedicat pregătirilor celor de la Dinamo, l-a menționat pe Dochia: „Răducioiu își piaptănă zulufii. «Am auzit că dai la Drept, Radule». Intervine, cu umor neașteptat, Dochia: «Dă la IEFS, că dă bine cu dreptul»”.

Primul câmpinean care a jucat în străinătate!

Romeo Dochia s-a mai plimbat pe la „U” Cluj, FC Brașov și Dacia Unirea Brăila. În total, a strâns 69 de meciuri și 15 goluri în Divizia A. Pentru o scurtă perioadă a mai jucat și la Zeytinburnuspor FC, în Turcia, fiind primul jucător crescut de Poiana care a plecat peste graniță pentru a juca fotbal! Cel mai bun sezon al său la Poiana a fost 1993 – 1994, când a deschis scorul în celebrul meci cu Petrolul Ploiești, din șaisprezecimile de finală din Cupa României, câștigat de Poiana cu 2-1. În Divizia B, pentru Poiana a marcat un singur gol.
Dar Romeo Dochia rămâne omul care a stabilit un record aproape imposibil de egalat. Sigur, munca grea o depuseseră Mateuț, Cămătaru, Răducioiu, Vaișcovici, dar Dochia crescut la Poiana a fost cel care a înfipt steagul pe acel „Everest”!

VALENTIN NEGOIȚĂ
Din Divizia C, la Steaua!

În primul sezon în Divizia C a celor de la Unirea Câmpina, 1986 – 1987, un tânăr de numai 18 ani a început să strălucească. Născut pe 8 martie 1968, Valentin Negoiță a fost o extremă dreapta cu o ascensiune fulminantă. În acel sezon, Negoiță a marcat cel puțin trei goluri (dar lipsesc marcatorii la alte șase goluri din acel campionat). În următoarea ediție, 1987 – 1988, Negoiță a „explodat”. În tur, a marcat 2 goluri (dar și aici lipsesc semnatarii a patru goluri). Returul l-a prins la Poiana, unde a marcat 7 goluri (și aici lipsește marcatorul unui gol). După doar două sezoane (unul și jumătate la Unirea și o jumătate de an la Poiana), Negoiță n-a mai putut fi păstrat. A trecut un pic pe la Petrolul, dar i-a venit timpul să facă armata și Steaua l-a luat. A jucat foarte bine în echipa de tineret-speranțe, a fost trimis un pic și la FC Olt, apoi a revenit la Steaua. În primăvara anului 1990, echipele care au dat jucători echipei naționale pentru Campionatul Mondial din Italia au fost obligate să joace în ultimele etape fără cei convocați.

A fost șansa lui Negoiță, care pe 27 mai 1990 a debutat în Divizia A, în meciul Poli Timișoara – Steaua, scor 4-2. A fost titular, iar în minutul 52 i-a lăsat locul lui Săvoiu. Peste doar o rundă, pe 2 iunie 1990, FC Bihor – Steaua 1-2, iar Negoiță, titular și de această dată, a fost înlocuit de același Săvoiu, în minutul 51.
Din vara anului 1990, a jucat patru sezoane la Petrolul, unde a strâns alte 78 de meciuri în primul eșalon și a marcat 12 goluri. Din 1994, a plecat la Flacăra Moreni, apoi a ajuns la Petrolistul Boldeşti. Nu s-a mai întors la vreo echipă din Câmpina natală. Măcinat de accidentări, Negoiţă s-a retras de timpuriu.