PAGINI MEMORABILE DIN ISTORIA FOTBALULUI PRAHOVEAN/ Primul meci de fotbal jucat de tinerii din Câmpina (XXIV)

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

În episoadele anterioare ale serialului n-am respectat o ordine cronologică a evenimentelor – cronologia celor 100 de ani de fotbal de pe aceste meleaguri o găsiţi în lucrarea „O istorie a fotbalului câmpinean” -, iar astăzi vă delectăm cu începutul. Primele contacte ale câmpinenilor cu lumea sporturilor şi întâiul meci de fotbal jucat de tinerii din oraşul Câmpina.

Începuturile. Anii 1907 – 1916
Timișoara s-a lăudat că a fost „leagănul” fotbalului românesc. Aradul a replicat, susținând că ar fi fost „maternitatea”. Descoperiri recente, publicate în „Evenimentul zilei” (8 septembrie 2010), au indicat o altă rută de intrare a fotbalului în țara noastră, cu mult înainte de momentul primordial invocat atât de timișoreni, cât și de arădeni. Membrii echipajului britanic de pe nava „Cockatrice”, care venise la Galatz (Galațiul din zilele noastre) pentru activitățile comerciale pe care le derulau cei din Comisia Dunării, au notat într-un jurnal de bord că jucau fotbal lângă acest oraș. Se întâmpla în 1865. Au făcut-o fără mențiuni speciale, ci cumva într-o înșiruire normală, semn că nu era o noutate, ci, mai degrabă, o activitate curentă.
Fotbalul era deja foarte popular, chiar dacă abia atunci își stabilea regulile. Dat fiind faptul că niște englezi – inventatorii fotbalului – au scris asta, să-i credităm, fiindcă știau despre ce vorbeau. Și ce altceva ar fi putut face niște englezi aflați la atâtea mii de kilometri distanță de casă, aflați în timpul liber, dacă să nu dea curs tentației care devenise fotbalul? Pe 26 octombrie 1863, ei tocmai se reuniseră într-o organizație și dăduseră o formă primului regulament acceptat. Acestea sunt bornele externe și interne ale nașterii fotbalului. Dar când a apărut fotbalul în Câmpina? Sondele din zonă au atras mulți străini tocmai din țările în care fotbalul luase avânt – Anglia, Olanda, Elveția. Nu este exclus să aflăm cândva că s-a jucat și la Câmpina cu mult înainte să știm noi. Dar până vom descoperi o dovadă în acest sens, dacă există vreuna, să ne orientăm după informațiile găsite până acum. Sportul căpătase notorietate și în țara noastră.

Demonstraţia din Grădina Șteflea
La modă erau gimnastica, cursele cicliste și boxul (prima gală din țară a avut loc chiar la Câmpina, în 1909, și ar fi avut pe afiș numai pugiliști străini!). O notă din ziarul „Câmpina” (din numărul 32, din 26 august 1901!!!) anunța că: „Vineri, 24 c Trupa Română de Gimnastică etc. „TEZEUS” compusă din 28 de elevi, sub direcţiunea tânărului Alexandru Gh. Bahnea, a dat în „Grădina Șteflea” o Representaţie de Gimnastică, parter și aparate portative, cari au fost executate de toţi elevii cu mare dibăcie. Publicul a rămas pe deplin satisfăcut. Astă-dzi se va da o a doua Reprezentaţie tot în Grădina Șteflea cu un program variat. Scopul acestor Representaţii este ca, Resultatul material scăzând cheltuielile să se dea pentru susţinerea elevilor săraci din internatul Liceelor din Brăila”.
Așadar, Câmpina aflase ce este o demonstrație sportivă, iar publicul apreciase „representațiile” elevilor. Urma o „representație” cu un „program variat”, dar e greu de presupus că s-a jucat fotbal acolo, în Grădina Șteflea.

Anul 1907. Ședinţă la primărie pentru o „Societate de Sport”!
Anul 1907, anul răscoalei țărănești, a fost agitat și pentru câmpineni. Pe 21 iulie a murit Nicolae Grigorescu, pe 25 august a părăsit această lume Bogdan Petri­ceicu Hașdeu. În acel an, la o schelă din oraș s-a experimentat pentru prima oară în țara noastră o metodă americană de extracție a petrolului, prin gaz-lift. În plus, tot în 1907 a avut loc al treilea congres mondial al petroliștilor. Printre atâtea evenimente, care tragice, care de altă natură, un anunț din gazeta locală „Viitorul” (nr. 5, din 10 iunie 1907) dezvăluia că oficialitățile orașului se gândeau la o „Societate de Sport” ca la o necesitate pentru câmpineni. Orașul avea atunci sub 8.000 de locuitori.

Informaţiuni
Sporturi. D-nu Demetru I. Ștefănescu Președintele Comisiunii Interimare a lansat o invitaţie către publicul Câmpinean prin care îi invită ca pentru ziua de 10 Iunie c. ora 2 p.m. să se adune la sala consiliului de la Primărie spre a discuta înfiinţarea unei „Societăţi de Sport”. Nu ne îndoim că toţi vor înţelege foloasele morale ce s’ar culege după înfiinţarea acestei Societăţei. De aceia nu putem în de ajuns recomanda celor invitaţi de a lua parte la această adunare.

Anul 1914. A răsărit „Luceafărul”
Presa vremii n-a mai făcut nicio referire cât de mică la alăturarea Câmpina și sport timp de șapte ani. În anul în care a început Primul Război Mondial, într-o altă notiță din „Viitorul” (ziarul își întrerupsese câțiva ani activitatea) a fost menționată prima „Societate de cultură și sport a elevilor câmpineni”, care se numea „Luceafărul”. Iată notița din „Viitorul” (nr. 25, 6 aprilie 1914):
Petreceri
Vineri 11 Aprilie 1914, ora 9 p.m. precis va avea loc un Mare Festival Artistic în sala Monovici, dat de societatea de cultură și sport a elevilor Câmpineni „Luceafărul”. Festivalul este pus sub patronagiul D-lui Dem I. Ștefănescu Primarul Orașului, și Președintele de Onoare al societăţii. Programul Festivalului este următorul: Partea I. – Dansuri naţionale, recitări și gimnastică. Partea a II-a. Nevasta lui Cerceluș, farsă de d. P. Locușteanu, cu următoarea distribuţie: Gică Cerceluș; Nicu I. Dumitrescu; Elena Cerceluș; Ioan Grandin; Costache Codin, șef de birou, Ioan Popescu; Mitică Ionescu, funcţionar, Nicu Davidescu; Nae Georgescu, funcţionar, Ioan Drăgan, un om necăjit, Petre Provinceanu; Doi ușieri, X și Y. Partea III. Producţiile d. Iulia Ciorobea la fluer și caval. – Monoloage de elevul Ioan Popescu. La acest festival va lua parte și autorul farsei. – Doamnele cu pălării nu sunt admise de cât în loje. Preţurile: Loja lei 20; Loc rezervat 4 lei; Stal I lei 3; Stal II lei 2; Balcon lei 1. Biletele se găsesc de vânzare la membrii societăţii. Nu putem îndeajuns îndemna Onor. Public a se duce la această frumoasă serbare, dată fiind mai ales de copiii Câmpineni și viitori apărători ai ţări noastre. Piesa fiind una din cele mai hazlie publicul spectator va avea de râde, și încă cu poftă.
Singurul sport menționat era gimnastica. Nu se știe dacă fotbalul își făcuse loc printre preocupările celor din societatea „Luceafărul”. Dar rețineți un nume dintre actorii – elevi: Ioan Grandin. Nu peste mult timp ne vom reîntâlni cu el, în contextul care ne interesează, cel fotbalistic.
Cercetașii, primii fotbaliști!
Nu peste mult timp, în 1915, altă publicație locală, „Gazeta Câmpinei”, menționează prima dată negru pe alb că tinerii câmpineni au jucat fotbal! Până la o dovadă care să contrazică această dată (de fapt, s-o devanseze), se poate considera că actul de naștere al fotbalului jucat de cei cu buletin de Câmpina poate fi datat 1915! Dar meciul nu s-a desfășurat la Câmpina! Așadar, primul joc a fost „în deplasare”!
„Gazeta Câmpinei” (numărul din 19 iulie 1915) nota: Serbare câmpenească la Ţintea (…) Cohorta cercetașilor din Câmpina, (sic?!) va executa în timpul serbărei diferite jocuri sportive. Oare printre aceste jocuri sportive s-a aflat și fotbalul? Tot ce e posibil. Dar nu avem încă o confirmare oficială. Aceasta va veni curând, tot din „Gazeta Câmpinei” (numărul de duminică, 9 august 1915):
Excursiunea Cohortei Cercetașilor Câmpina, pe Caraiman (…) După masă ne apucămsă jucăm footbal, însă nu mult timp, căci parte din noi vrea să meargă „tot înainte” (…)