PAGINI MEMORABILE DIN ISTORIA FOTBALULUI PRAHOVEAN/ Portarul căruia i-a plăcut golul (XXIII)

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce, ani la rând, v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

În acest episod vom cunoaşte un portar legendar al celor de la Poiana Câmpina: Mihai Opaţchi. Acesta a fost un portar bun, altfel nu rezista peste 10 ani în poarta „alb-albaştrilor”, dar şi-a depăşit adeseori atribuţiile din „fişa postului”. Lui i-a plăcut tare mult golul şi a fost unul dintre specialiştii echipei la loviturile de pedeapsă.

Chilavert al nostru
În fotbalul românesc i-am avut pe William Zombory, Justin Apostol și, mai recent, pe Necula Răducanu, portari buni, care au salvat o mulţime de goluri, dar cărora le-a plăcut la fel de mult să marcheze goluri. În fotbalul internațional, toată lumea știe cine sunt Rogerio Ceni (primul goal-keeper care a trecut de bariera de 100 de goluri în carieră) și Jose Luis Chilavert. Și la Câmpina au fost portari cărora le-a plăcut golul. Gheorghe Sălcudeanu are două goluri, Ștefan Marcu are și el un gol într-un joc de Cupa României. Dar Mihai Opațchi este unic. A marcat 9 goluri în Divizia B, toate din penal­ty! În revista „Fotbal” din data de 25 august 1971, în articolul intitulat „Printre actorii B-ului – Opanschi”, se menţionează că a avut 14 selecţii la naţionalele de juniori (n.a. – aspect imposibil de verificat, dar să mergem pe mâna autorului respectivului material). Iată şi o scurtă porţiune de interviu cu referire fix la plăcerea lui de a executa loviturile de pedeapsă: – Toată lumea ştie că eşti specialistul nr. 1 al echipei la executarea loviturilor de la 11 m. Cum explici această plăcere, de a exe­cuta penaltiurile? – Din dorinţa de a înscrie şi eu, ca portar, goluri. Şi pot să spun cu plăcere că n-au fost puţine ocaziile când am marcat.
Într-un alt articol din presa vremii, intitulat „De la Zombori şi Justin la … Opanschi” se menţionează că: „a marcat până în prezent 32 de goluri, fără să rateze vreunul!”. Este, foarte probabil, o exagerare. Poate că a marcat 32 de goluri, dar cu tot cu cele din partidele amicale, care sunt imposibil de ­verificat.

„Bătea foarte bine, tare, cu ristul! Dădea sus!”
„Eu l-am învățat să bată”, a dezvăluit Gheorghe Sălcudeanu cu ani în urmă. „Rataseră toți din echipă cel puțin o dată și atunci s-a stabilit să execute Mișu. Bătea foarte bine, tare, cu ristul! Dădea sus! Nu țin minte dacă a ratat vreodată”, a relatat și Alecu Banu. Provenit dintr-o familie strămutată din Polonia de frica tăvălugului nazist, Mihai Opațchi s-a născut la Ploiești la 14 aprilie 1939. Prima echipă la care s-a legitimat a fost Concordia Ploiești. S-a mutat la Petrolul Ploiești și a făcut parte din echipa de juniori care, în 1956, a câștigat seria din care a făcut parte cu victorii pe linie și cu un golaveraj incredibil: ­121-0. S-a calificat în finala campionatului național, dar ploieștenii au pierdut în fața celor de la „U” Cluj cu 2-1. În 1957, s-a transferat la Plopeni, dar în același an a făcut pasul către Poiana. A apărat doar un sezon la Câmpina, în 1957 – 1958, după care a plecat în armată și a ajuns la Academia Militară București, cu care a promovat în B. S-a întors la Poiana, după trei sezoane, dar în ediția 1962 – 1963, pentru o scurtă perioadă, a revenit la București, fiind legitimat la Progresul, unde a strâns 9 meciuri în Divizia A.
Din sezonul 1963 – 1964, când Poiana a fost atât de aproape de promovare, s-a întors la Poiana și n-a mai plecat zece ani (a strâns 160 de meciuri, cel puțin)! Până în 1974 s-au chinuit concurenții (Alexandru Szabo, Valeriu Nanu, Ivanovici) să-l scoată din poartă. La 35 de ani, legendarul portar pleca la Băicoi. El începuse o promițătoare carieră de antrenor, dar în februarie 1982, când se întorcea de la București, de la Școala de Antrenori, a fost victima unui teribil accident feroviar în Gara de Nord. Avea doar 43 de ani.

O completare necesară
E timpul să-i completăm portretul legendarului portar câmpinean Mihai Opaţchi cu o serie de amănunte relevante, descoperite după publicarea lucrării intitulate „O istorie a fotbalului câmpinean”. Mihai Opaţchi a apărat poarta echipei naţionale de juniori a României în mai multe rânduri. Nu există o statistică precisă a meciurilor naţionalelor de juniori din anii 50. Dar să remarcăm un lucru: Mihai Opaţchi (n.r. – în ziare era scris mereu Opanschi) a făcut parte din lotul naţional de juniori care a participat la turneul final al Campionatului European de Juniori din 1958. Competiţia la care au participat 19 echipe s-a desfăşurat în Luxemburg, RF Germania, Franţa şi Belgia. Au fost patru grupe, trei formate din câte 5 echipe, una din 4 formaţii. Câştigătoarele seriilor s-au calificat în semifinale. Acestea au fost Franţa, Italia, România şi Anglia. România, cu portarul Mihai Opaţchi titular, a câştigat Grupa C, din care au mai făcut parte Olanda, Ungaria, ­Grecia şi Turcia. Rezultatele tricolorilor mici- antrenaţi de cunoscuţii Traian Iones­cu şi Nicolae Gorgorin – au fost, în ordi­ne, următoarele: 0-1 cu Grecia, 2-1 cu Ungaria, 3-1 cu Olanda, 0-0 cu Turcia. România a strâns 5 puncte, la fel ca Olanda, dar a avut +2 la golaveraj, faţă de +1 al Olandei. În semifinale, România a cedat greu în faţa Angliei, scor 0-1 (în acest meci Mihai Opaţchi a apărat un penalty). În finala mică, Franţa a învins România cu 3-0. Din acea echipă de juniori a României au mai făcut parte şi alte nume importante ale fotbalului românesc, precum foştii dinamovişti Iosif „Piţi” Varga, Aurel Unguroiu, Petru Emil, dar şi Zoltan Ivansuc, legenda celor de la „U” Cluj.

Remarcat de un antrenor colosal
Să revenim un pic la antrenorul Traian Ionescu (fost portar, cu 5 selecţii în naţionala mare! Cu atât mai relevant este faptul că el l-a ales pe Opaţchi). Traian Ionescu a petrecut un deceniu plin de performanţe la Dinamo, obţinând singura serie de patru titluri consecutive din istoria alb-roşiilor (1961 – 1965). Traian Ionescu a fost unul dintre cei mai mari descoperitori de talente din România, el promovându-i pe celebrii Ion Pârcălab, Constantin Frăţilă, Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache şi mulţi alţii.

În marea echipă a celor de la CCA
Încheiem cu o notă din „Sportul Popular” din ianuarie 1960 intitulată „Primele antrenamente la CCA”. Iată câteva rânduri din respectivul articol: „(…) la al doilea antrenament, sub conducerea antrenorilor Gh. Popescu și Şt. Onisie, au participat următorii jucători: Voinescu, Toma, Opanschi – Zavoda I, Zavoda II, Ivănescu, Dragomirescu, Staicu, Apolzan – Jenei, Bone, Mihăilescu – Cacoveanu, Constantinescu, Constantin, Alexandrescu, Tătaru, Crişan”. Opaţchi n-a rămas la CCA, dar măcar s-a pregătit alături de poate cei mai buni portari români din epocă, Toma Costică şi Ion Voinescu. Ce portar a avut Poiana!