* Cum au motivat judecătorii decizia de a schimba soluţia dată de instanţa de fond
V.S.
Andreea Vizu, mama celor doi copilași de numai doi ani care au căzut de la etajul 10 al unui bloc din Ploiești și au murit în urma leziunilor extrem de grave suferite, în vara anului 2021, a ajuns în Penitenciarul Târgșor, acolo unde își va ispăși pedeapsa de trei ani de închisoare pentru ucidere din culpă. Vineri, 24 februarie, ”polițiștii din cadrul Secției de poliție rurală Blejoi au pus în aplicare un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, emis de Judecătoria Ploiești pe numele unei femei în vârstă de 30 de ani, din comuna Bucov. Aceasta a fost condamnată la trei ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, ulterior fiind depusă la Penitenciarul Târgșoru Nou, unde a fost încarcerată”, a informat IPJ Prahova.
Decizia trimiterii la închisoare pentru o perioadă de trei ani a Andreei Vizu a stârnit multe reacții în mediul online. Unele persoane consideră că nu ar fi trebuit condamnată la închisoare cu executare, pentru că deja a trecut prin trauma pierderii celor doi copilași de numai doi ani. Alte persoane cred, dimpotrivă, că pedeapsa ar fi mult prea mică pentru tragedia care a avut loc în vara anului 2021. Portalul rejust.ro a publicat decizia penală a magistraților de la Curtea de Apel Ploiești, din acest dosar de ucidere din culpă. Ce i-a determinat pe judecătorii de la Curtea de Apel să rejudece această cauză și să anuleze suspendarea executării pedepsei de trei ani închisoare, așa cum decisese Judecătoria Ploiești? Răspunsul este chiar aici:
”Curtea are în vedere: că la data faptei cei doi copii minori în vârstă de 2 ani se aflau sub supravegherea inculpatei, supravegherea fiind un atribut al autorităţii părinteşti care impune în raport de vârsta acestora paza copiilor de o serie de împrejurări sau evenimente pentru a suplini lipsa de discernământ a acestora, inculpata fiind cea care a deschis fereastra camerei în care se aflau victimele, lăsând-o deschisă pentru o perioadă îndelungată de timp, deşi mobilierul din camera apartamentului unde locuia împreună cu cei trei copii minori a permis urcarea celor două victime pe pervaz şi ieşirea în afara ferestrei, inculpata neluând măsurile necesare pentru a împiedica acţiunea celor doi copii de a se urca pe fereastră, lăsându-i timp îndelungat nesupravegheaţi, aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză şi care au fost expuse pe larg la primul grad de jurisdicţie, fiind preocupată mai degrabă să fie activă pe conturile de socializare, aceasta în contextul în care în mod deliberat în ziua respectivă a consumat substanţe psiho- active atipice cu efecte nocive asupra sănătăţii mintale, ignorând consecinţele unei astfel de decizii, cu toate că avea îi avea în supraveghere pe copii, rezultând din actele dosarului că nerespectarea de către inculpată a obligaţiilor care îi reveneau în calitate de părinte cu privire la creşterea şi îngrijirea minorilor nu a avut un caracter izolat, inculpata folosindu-se de copii pentru cerşetorie, mediul în care îi creştea fiind insalubru, reieşind din declaraţia dată de aceasta în cursul anchetei penale că victimele au stat şi în alte rânduri nesupravegheate, împrejurări care conduc la concluzia că rezultatul faptei comise de inculpată este consecinţa unei culpe grave, victimele, în raport de vârstă având nevoie de protecţie, supraveghere şi îngrijire speciale, în mod constant, obligaţii pe care însă inculpata nu le-a îndeplinit, deşi şi-a asumat rolul de mamă. Este adevărat că intimata inculpată nu este cunoscută cu antecedente penale, iar în prezent urmează tratament medical, însă acestor circumstanţe nu li se poate acorda o semnificaţie mai mare în raport de cele rezultate din examinarea gradului de pericol social concret al infracţiunii care a avut ca rezultat decesul propriilor copii, infracţiuni care în ultima perioadă de timp au luat o amploare deosebită, ceea ce determină luarea unor măsuri ferme din partea autorităţilor inclusiv în ceea ce priveşte pedepsele aplicate şi modalitatea de executare a acestora. Curtea reţine că un segment deosebit de important în procesul de individualizare a executării pedepsei, este evaluarea riscului de comitere a unei noi infracţiuni de către persoana trimisă în judecată. Așa cum s-a arătat în mod constant în literatura de specialitate, riscul este arareori un atribut individual, ci mai degrabă o interacţiune între individ şi contextul social. Evaluarea reprezintă un proces continuu şi dinamic ce presupune culegerea şi analiza informaţiilor pentru a identifica nivelul şi tipul riscului prezentat de o persoană, nevoile criminogene ale acesteia, capacitatea şi nivelul motivaţiei pentru schimbare. Procesul de evaluare începe odată cu prima audiere de către organul judiciar şi este adăugat şi revizuit permanent pe parcursul procesului penal, reprezentând începutul angajării inculpatei în procesul de schimbare a atitudinii şi comportamentului. Pe baza evaluării riscului de recidivă, ulterior se va realiza planul de control al riscului, se va stabili intensitatea supravegherii, obiectivele şi tipul programelor de intervenţie. Riscul este înţeles predominant în termenii efectelor sale potenţial negative, de obicei exprimat în termeni de pierdere sau pericol. Evaluarea riscului este înţeleasă ca probabilitate calculată de apariţie a unui eveniment/incident/comportament negativ. Aceasta implică, pe de o parte, estimarea frecvenţei de apariţie a unui eveniment viitor şi, pe de altă parte, a probabilităţii impactului acestui eveniment şi cu ce consecinţe.
Ţinând seama de faptul că evaluarea riscului se referă la eventuale acţiuni, comportamente, evenimente viitoare, estimarea acestuia este caracterizată de posibilitate, incertitudine şi impredictibilitate. Comportamentul de risc este de asemenea format de răspunsul pe care-l primeşte. Felul în care ceilalţi oameni şi sistemul de justiţie reacţionează are un impact asupra probabilităţii ca acest fel de comportament să scadă, să rămână la fel sau să se accentueze. Plecând de la considerentele de ordin teoretic,
Curtea concluzionează că în cazul inculpatei, prin raportare la modalitatea în care a avut loc rezultatul faptei comise, decesul propriilor copii, pe fondul neglijenţei şi dezinteresului în supravegherea constantă a acestora, numai prin dispunerea unei modalităţi de individualizare a pedepsei principale în regim custodial, se asigură atingerea scopului educativ, coercitiv şi preventiv al procesului penal. Se reţine în acest sens că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asuprapropriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la acţiuni care pot provoca rezultate precum cele din prezenta cauză. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin modalitatea de executare, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a acestuia. Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală prevăzute în Codul penal român. (…) Curtea va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. (…) din data de 29 septembrie 2022 pronunţate de Judecătoria Ploieşti, privind pe intimata -inculpată (…) pe care o va desfiinţa, în parte, şi în rejudecare va înlătura din sentinţă dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, conform art. 60 Cod penal”. (sursa: https://www.rejust.ro/juris/23824g9de)
