Giorgiana Radu-Avramescu
Dragul meu, te îmbrățișez! Te îmbrățișez ca și când ai fi aici, ca și când niciodată n-ai fi plecat. Te îmbrățișez cu toată dragostea de care sunt capabilă. Cu dor, cu dorință, cu emoție te strâng în brațe. Îmbrățișarea e cea mai caldă formă de salut. Dacă oamenii ar uza mai mult de acest salut, ar fi cu mult mai senini, mai sănătoși în suflet și spirit. N-o spun eu – deși cred cu tărie lucrul acesta -, o spun psihologii, psihoterapeuții, argumentând solid această afirmație. Noi nu avem nevoie de explicații, de motivații pentru a ne uni inimile. Cei ce se iubesc se cuprind unul pe celălalt dintr-un instinct nu doar carnal, dintr-o dorință care pornește dincolo de conștient, de rațiune. E pură simțire a lui, a ei, a lor.
Nu te grăbi, dragul meu! Rămâi aici, în brațele mele, cât îți voi povesti despre frumosul descoperit de curând. Întunericul n-am să ți-l mărturisesc. Îl păstrez pentru mine. Te menajez. Îți voi vorbi despre culoare, despre spectacol, fantezie. Am vizitat Galeria costumelor de teatru – Doina Levintza, din București, un fascinant univers pe care tânăra Denisa Sandu, studentă la Jurnalism, mi l-a prezentat în amănunt. Costumele Doinei Levintza, de epocă și nu doar, au contribuit și contribuie semnificativ la punerea în scenă a unor personaje grele. Fiecare costum este un spectacol, o operă de artă în sine. „Richard al II – lea”, „Richard al III – lea”, Portretul lui Dorian Gray”, „Societatea de vânătoare”, „Epopeea lui Ghilgameș”, „Viața e vis”, „Omor în catedrală”, sunt câteva dintre spectacolele care poartă semnătura creațiilor Doinei Levintza. Culoare, material, detalii pictate, simboluri, stiluri diferite – gotic, art nouveau, și victorian – toate fac ca aceste costume să-și spună singure povestea.
Totul m-a fascinat, dragul meu, dar ție îți pot spune și ce a fost cel mai aproape de mine. „Richard al II-lea”, din 1998. Simplitate, regalitate. În fața acestor costume mi-a întârziat privirea, încropind povești, întorcându-mă în timp. Apoi, o rochie verde, din „Richard al III – lea” m-a cucerit. Nu doar pentru că-mi place verdele, dar are și un detaliu special. În zona abdomenului are desenat uterul, simbol al fertilității, zic eu. E o piesă vestimentară specială. Denisa Sandu spune că simbolurile încrustate pe haine fac parte din stilul creatoarei. Îi place „să se joace” astfel.
Și pentru că aminteam de regalitate, îți mai spun ceva. Îți voi vorbi despre parfum, dar nu orice parfum. „Mon Boudoir”, parfumul preferat al Reginei Maria, creație a casei Houbigant, pentru care a și fost promoter în 1923. Parfumul acesta a fost produs timp de 19 ani, din 1919 până în 1938, când proprietarii brandului l-au scos de pe piață, în semn de omagiu, la stingerea din viață a Reginei. În 2019, la Centenarul Conferinței de Pace de la Paris, Houbigant a refăcut rețeta acestui parfum, astfel „Mon Boudoir” revenind pe piață. Astăzi se găsește la Muzeul Parfumului din București, despre care nu știam. Cineva mi l-a povestit, și sper să-l vizitez în curând.
Mă întorc la „Mon Boudoir”, pe care-l port acum, când îți scriu. E o dorință pe care niciodată n-am rostit-o cu voce tare. Să simt pe propria-mi piele acest parfum. Știi că tot ce ține de Regina Maria mă interesează, mă fascinează. Iată descrierea pe care-o face Muzeul Parfumului: „Parfumul se deschide cu o notă limpede de bergamotă, însoțită de note piperate, traversează o inimă de trandafir, geranium ylang-ylang, iasomie, iris și heliotrop, pentru a se odihni grațios pe un fond creat din paciuli, santal, ambră, rășină benzoică, înfrumusețate de vanilia tahitiană”.
Eu ți-l arăt astfel, dragul meu: puternic (cum altfel putea fi?!), miros ce se pierde apoi în pasiune, în tandrețe, un melanj de arome seducătoare, care arată că femeia care domină, poate și dorește să se lase dominată. Puterea nu-i știrbește din sensibilitate, cele două nu se înlocuiesc una cu cealaltă, ci doar se completează armonios.
Despre simțuri și simțiri ți-am scris azi. Memoria olfactivă e importantă. O dețin. Nu ți-am uitat mirosul, gustul. Cum de altfel n-am uitat, și nu voi uita nimic din tot ce știu despre tine. Am renunțat însă să-ți adulmec parfumul, chiar dacă se găsește încă în dormitorul nostru. Îl privesc doar. Apoi amintirea mirosului se iscă. Mă gândesc că doare mai puțin. Mă păcălesc, desigur! Nu știu cum vei găsi aceste rânduri. Am ales să te caut altfel, chiar dacă aici nori grei stau să cadă. Nu-ți mai vorbesc. Te îmbrățișez doar, așa cum îți cer să faci și tu, când gândul îți va pleca spre mine. Te îmbrățișez ca și când…!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
