Sfânta Muceniţă Tatiana a trăit în vremea domniei lui Alexandru Sever (223-235). A refuzat să se căsătorească, alegând să trăiască pentru Hristos. Datorită vieţii sale, a fost aşezată în rândul diaconiţelor de Biserica din Roma, deşi nu avea mai mult de 15 ani.
Este dusă în templul zeului Apolo pentru a-i aduce jertfe. În loc de cinstirea zeului Apolo, ea se va ruga lui Hristos. în urma rugăciunii sale, s-a făcut cutremur, iar o parte a templului şi statuile zeului au fost distruse.
În altă zi, muceniţa Tatiana a fost dusă la templul zeiţei Artemis, pentru a aduce jertfa acesteia. Potrivit tradiţiei, templul a luat foc în momentul în care muceniţa s-a apropiat de el, căci au coborât fulgere din cer, la rugăciunea ei. După mai multe chinuri – aruncarea în foc, la fiare, scoaterea ochilor, tăierea sânilor, biciuiri, judecătorul a hotărât tăierea capului Sfintei Tatiana.
Capul sfintei muceniţe Tatiana se găseşte în Catedrala mitropolitana din Craiova, în aceeaşi raclă cu sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, şi ale Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah.
După cucerirea Constantinopolului de către turci (1453), în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craioveşti aduc capul Sfintei Muceniţe Tatiana, împreună cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea. După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei va fi depus la Episcopia Râmnicului şi apoi la Catedrala mitropolitană «Sfântul Dimitrie» din Craiova, prin stăruinţele lui Firmilian, mitropolitul Olteniei.
