Polieuct și Nearh au fost doi ostași, buni prieteni, în zilele împăratului Deciu. Nearh era creștin, iar Polieuct, cu toate că era pagân, avea mare înclinare să ajungă creștin. Împăratul a dat poruncă foarte aspră împotriva creștinilor. Vestea a tulburat adânc pe Nearh, de teamă ca nu cumva prietenia lui cu Polieuct să se rupă din pricina poruncii împăratului, care amenința cu pedepse pe creștini și făgăduia daruri și cinste celor ce rămâneau păgâni sau se întorceau la credința pagână. Nearh era atât de amarât, încât Polieuct, aflând pricina amăraciunii lui, și-a deschis inima, spunându-i: „Nu te teme că porunca împaratului are să ne despartă; în noaptea aceasta am văzut pe Hristos, la Care tu te închini; El m-a dezbrăcat de haina mea murdară și m-a îmbrăcat cu una luminoasă, m-a urcat pe un cal înaripat și mi-a zis să-I urmez Lui. Această vedenie m-a hotarât cu totul să fac ceea ce gândeam de mult; căci numai numele de creștin îmi lipsește. Ai băgat de seamă că ori de câte ori mi-ai vorbit de marele vostru Mântuitor, eu te-am ascultat cuviincios; și că atunci când mi-ai citit viața și învățăturile Lui, am rămas uimit de sfințenia faptelor și cuvintelor Lui? O, Nearh, dacă m-aș crede vrednic să merg la El, fără să-I cunosc tainele și fără să fiu bogat, ai vedea izbucnind dorința pe care o am să mor pentru slava Lui și pentru întărirea veșnicelor lui adevăruri!”. Nearh l-a lămurit spunându-i că tâlharul cel cuminte, de pe cruce, a dobândit grabnic cerul, fără să fi fost botezat. Auzind aceasta, Polieuct, plin de râvnă, a smuls porunca împăratului, a rupt-o în bucăți și a aruncat-o în vânt.Toată lumea a rămas uimită de această faptă neașteptată. Felix, care era socrul lui Polieuct și care avea împuternicire de la împărat să prigoneasca pe creștini, a văzut ce a făcut ginerele său.Și atunci Felix, nemaiavând ce face, a dat poruncă să i se taie capul. Și sfântul mucenic Polieuct, fără alt botez decât cel al sângelui său, s-a dus să ia în stapânire mărirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o tuturor acelora care se vor lepăda pe sine, pentru numele Lui.
