Macarie cel Mare, cunoscut şi sub numele de Macarie Egipteanul, este unul dintre marii Sfinţi Părinţi ai pustiei. Contemporan cu Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, Macarie era de origine egiptean, dintr-un sat numit Ptinapar, provenind dintr-o familie creştină foarte evlavioasa. Părinţii lui l-au silit să se însoare, însă, el a fugit de viaţa lumească şi după moartea părinţilor săi, a ales să trăiască viaţa pustnicească. Foarte de curând, Macarie a început să fie puternic ispitit de diavol prin felurite încercări, dar prin stăruinţa sa şi dragostea cea mare pentru Hristos, fericitul a biruit şi s-a făcut pildă a vieţii îngereşti în trup.Multe sunt pildele şi minunile săvârşite de Sfântul Macarie în lunga sa vieţuire duhovnicească în pustie. Prin unele dintre ele s-a arătat că Sfântul căpătase de la Hristos putere şi asupra morţii, astfel încât fericitul Macarie s-a învrednicit a săvârşi învieri. Despre Sfântul Macarie Egipteanul se spune, în Pateric, că „s-a făcut dumnezeu pământesc”
