Florin Tănăsescu
Dragă UE,
Noi, băieţii de cartier ajunşi prin minister, avem caracter. Îţi dăm ce vrei: şi geaca de pe votanţi, şi pielea de pe ei.
Stimată doamnă UE, petrolul de la noi „mortua est”, vorba poetului. Pe-agricultură nu mai punem pariu, că ne-alegem şi noi, şi mătale, cu potcoave de cai morţi.
Ce? Te deranjează singleul ăla «Aviaţia dă senzaţia…:»? Gata! O radem din zbor şi p-asta. O spargem în societăţi, cum ar veni.
Am zis ras? Pfaiiii… Păi ne-a mai rămas pădurea!
Iar dacă noi prin ţara încă mai avem voie să fredonăm – cu permisiunea dumneavoastră – „Cu securea lui cea lată, taie pluta dintr-o dată”, o radem şi p-asta.
Bre, tanti! Zici să scoatem din manuale „La noi sunt codri verzi de brad”? S-a rezolvat! Nu mai sunt! Recomanzi să rămână „Şi-atâta jale-n case”? Păi, no problem! E chiar şi frig.
Să revenim la ecosistemul nostru mioritic! Se-ntreabă poetul: „De rupi din codru o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”.
Noi, oameni culţi, gândim aşa: Atunci, pe la 1800 şi ceva, toamna, nu s-auzise de motofierăstraie Stihl sau Husqvarna. (Doar adia un vânt rece de Drujbă, odihnească-i-se-n pace motorul în doi timpi!)
Erau doar joagăre. Deci, poetul a vrut să scrie aşa: „De tai un versant de pădure/ Tot mai găseşte poporul fragi şi mure”. Printre cioate!
Ne-ntrebi dacă avem la «Românii au talent» cântăreţi la frunză. Rapsozi, cum s-ar zice. N-avem, dar dacă e nevoie, cumpărăm de la matale frunze din pădurea pe care ţi-o facem plocon.
Tanti, nu te supăra dacă auzi câte-un bezmetic cântând: „Pădure, pădure nebună, în fiecare noapte cu lună/ Voi rătăci pe cărările tale…”. Lasă-l în grija noastră! Băieţii de cartier rezolvă totul. Adicătelea punem bariere pe care scrie „Proprietate privată”. Adică „Private property”, cum ar veni!
La o adică, îi dăm şi avertisment: „Ciocu’ mic, că ţi-l plombăm!”.
Tuşică UE! Petrol ţi-om da, pământ ţi-om da…. Şi-o halcă de pădure!
Doar zi „Bogdaproste!”, bre.
P.S.
„Lumânări de nuntă ţin în labe urşii/ Lupii suflă-n focul stânelor pustii…”