Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce, ani la rând, v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

Poiana Câmpina a obţinut a doua promovare în Divizia B în toamna anului 1951, la capătul a trei baraje, cu Spartac Curtea de Argeş, cu Locomotiva PCA Constanţa (n.a. – formaţia transformată în Farul, în 1958) şi cu Dinamo 8 Bucureşti (n.a. – în anii 50, numărul echipelor din „franciza” Dinamo varia între 50 şi 70 în toată ţara, aşa că să nu vă gândiţi că acest Dinamo 8 Bucureşti e o greşeală). Presa vremii nu dădea foarte multe detalii despre întrecerile sportive în sine (din Campionatul Regional Ploieşti din 1951 ştim un singur rezultat din 14- al campioanei Poiana Câmpina!). Dar când apărea un succes, propaganda comunistă din acele timpuri nu ezita să-l explice prin grija partidului. „Îndrumați de Comitetul de partid, sportivii au obținut și o serie de succese în matchurile de calificare pentru divizia B”, se explica într-un articol propagandistic din acele vremuri. Apoi, nu se puteau evita eroii „stahanovişti”, se vorbea de planul cincinal, care, evident, era depăşit mereu şi altele asemenea. Un al doilea articol din tulburii ani 50, mai precis din 1952, ne descrie „zbuciumul” interior al unor tineri care nu mai puteau de dragul insignei GMA (Gata pentru Muncă şi Apărare), o distincţie care nu putea lipsi de pe pieptul oricărui „sportiv de tip nou”.

Fruntași în producţie, fruntași în sport
Avântul întrecerii socialiste a făcut ca muncitorii și tehnicienii uzinei „Sovrompetrol” Poiana să îndeplinească sarcinile din primul an al cincinalului cu 4 luni înainte de termen. Printre fruntașii uzinei care au obținut importante succese în producție se află tovarășii: Stoian Nicolae de la laboratorul durități (n.a. – haha, era fundaș!) care a depășit norma cu 160 la sută, Stanoilovici Ion lucrător la secția autoreparații care a depășit normele la pompele de injecții cu 81 la sută, Stanciu Stelian normator și alții, membri ai echipei de football „Flacăra”. Îndrumați de Comitetul de partid, sportivii au obținut și o serie de succese în matchurile de calificare pentru divizia B. Astfel, victoriile din cadrul campionatului ca de pildă acelea dela Constanța, Curtea de Argeș, etc., au dovedit o înaltă tehnică și disciplină. În ultimul match, care a avut loc pe stadionul din Poiana în fața a peste 6000 de spectatori în cadrul campionatului de calificare pentru divizia B la football, echipa uzinei a dispus de „Dinamo 8” București cu scorul de 5-0 (2-0) prin golurile marcate de tovarășii: Zaharia Ion, Brebeneac și Florescu Gheorghe. Cu prilejul matchului de baraj, sportivii noștri au dovedit o tehnică superioară, obținând o strălucită victorie. Îmbinând succesele pe tărâmul producției cu victoriile în domeniul sportului oamenii muncii dela uzinele „Sovrompetrol” Poiana contribuie activ la lupta pentru construirea socialismului în patria noastră. Moraru ­Petre corespon­dent Flamura Prahovei (17 noiem­brie 1951)

Din activitatea clubului ­sportiv „Flacăra” Poiana Câmpina
Hala mare a secției tineretului dela uzina „Sovrompetrol” Poiana. Utemistul Untilă Ion, (n.a. – haha) lucrează cu spor. Din când în când lasă pila din mână și măsoară piesa din nou cu șublerul, pentru a vedea dacă a căpătat forma definitivă. Apoi, slăbește șpinglul menghinei apucând cu ambele mâini pinionul, încercându-l la locul unde urma să fie montat. Deodată Untilă Ion simți o mână prietenoasă bătându-l pe umăr. Era tovarășul responsabil al comisiei G.M.A. (n.a. – Gata pentru Muncă şi Apărare), Constantinescu Ștefan. – „Noroc tovarășe Untilă! Ei cum merge treaba?” – „Să trăiești tovarășe Constantinescu. Cum să meargă, de minune” – zice tânărul. – „Aici merge bine! Văd și eu, dar… spune cu terenul cum te împaci? Ai auzit cumva de … lozinca: „Primii în sport, primii în producție”? spuse tovarășul Constantinescu. – „Aaa… abia acum înțeleg – spuse tânărul. În privința asta ai dreptate”… Și înțelegând critica constructivă, își lua angajamentul să devină sportiv de frunte. – „Atunci să auzim de bine” – spuse tovarășul Constantinescu, depărtându-se. Avea să stea de vorbă și cu alți tineri spre a-i antrena la complexul G.M.A. – „Cum de nu m’am gândit până acum – își spunea utemistul continuând strunjirea piesei. Sportul întărește, și acest fapt contribue la îndeplinirea cu succes a muncii noastre”. Și cu gândurile acestea își văzu de lucru. La câteva săptămâni tovarășul Untilă Ion, era aspirant la G.M.A. și cu unele probe luate. – „Chiar astăzi m’am înscris la proba de înnot” – zise el – și printre altele îmi povesti cum s’a desvoltat activitatea secției G.M.A. care are un număr de 50 de purtători ai insignei și peste 250 de aspiranți. Printre cei mai buni purtători ai insignei se află fruntașul în producție Vasilescu Nițu, care este campion de tir pe raion. Pentru antrenarea unui număr cât mai mare de muncitori la practicarea diferitelor discipline sportive, numai din secția tineretului s’au înscris de curând 80 de tineri la complexul G.M.A., care își fac antrenamente săptămânale în diferitele baze sportive ale uzinei, bine amenajate. Dar și activitatea celorlalte discipline sportive se află în continuu progres. Pentru crearea de condiții optime de pregătire a sportivilor, secțiile de atletism, fotbal, volei, au obținut frumoase realizări. – „La început, visul meu a fost să practic fotbal-ul – spuse tovarășul Spoială Gheorghe – să devin un bun fotbal-ist și să joc în echipa uzinei noastre, care în momentul de față se află în divizia B, cu un clasament destul de frumos. Apoi tovarășii din colectivul sportiv mi-au arătat că un sportiv adevărat trebue să practice câte mai multe discipline sportive. Cu acest prilej am început să fac atletism. După mici performanțe la început, am acum cinstea să particip la campionatul regional de atletism pe asociații”. Despre activitatea secției de fotbal se poate spune că se desfășoară în cele mai bune condițiuni, dat fiind faptul că această disciplină a stat mai mult în centrul atenției colectivului. Sub îndrumarea organizației de partid și cu sprijinul comitetului de întreprindere, grija pentru restabilirea jucătorilor a fost mare și numeroși jucători au fost după terminarea campionatului pe malul însorit al mării (n.a. – aici s-au încurcat un pic în anotimpuri. Campionatul se încheia iarna, fiindcă în perioada 1950 – 1956 s-a jucat după sistemul rusesc, primăvară – toamnă). Printre aceștia sunt tovarășii Stoian Nicolae, Mihalcea Ioan (Mihalea), Ionescu Gheorghe (n.a. – erau trei cu acelaşi nume. Care dintre ei?) și alții. La antrenamente se observă o continuă creștere a nivelului tehnic, prin aceea că eforturile multor jucători fruntași sunt îndreptate în acțiunea de folosire a metodelor înaintate științifice de joc. Cu toate că noul colectiv sportiv a căutat să meargă pe calea cea mai justă, totuși mai sunt aci și o serie de lipsuri. La baza tuturor acțiunilor, nu a stat un plan de muncă concret și acesta este necesar să fie întocmit pe viitor. La aceste lipsuri contribue și faptul că sprijinul CCFS-raional, respectiv al tovarășului Chițu Ion (n.a. – haha, a mai fost un Chiţu. Peste ani a apărut un alt Chiţu, care a marcat perioada de final a clubului), a fost formal. Dânsul s’a mărginit să ducă o muncă birocratică, străină de realitățile terenului. Continuând să-și îmbunătățească munca, lichidând lipsurile semnalate, colectivul sportiv „Flacăra” – Poiana, (SIC!) va sprijini sportivii uzinei să-și înzecească forțele pentru îndeplinirea și depășirea planului, pentru cauza păcii și socialismului. Ana Balogh. Flamura Prahovei (13 septembrie 1952)