Nicoleta Dumitrescu
Având în vedere faptul că nu este zi în care să nu se celebreze ceva anume, nici ziua de ieri nu a făcut excepție. Aşa încât, ziua de 11 ianuarie poate fi considerată, în fiecare an, cea mai… politicoasă zi a anului, întrucât este declarată Ziua internațională a cuvântului mulțumesc!
De ce a fost aleasă prima jumătate a lunii ianuarie pentru marcarea acestui cuvânt aproape că nu se mai știe, însă este mai mult decât interesantă istoria cuvântului mulțumesc în limba română. Astfel, se spune că la baza acestui cuvânt a stat chiar urarea ”La mulți ani!”, urare atât de cunoscută, care, între timp, a fost prescurtată în ”mulțan”, mai ales în zona Ardealului, ”mulțan” devenind, ulterior, ”a mulțăni”, care a evoluat în ”a mulțămi”. Prin urmare, odată cu trecerea vremii, s-a pierdut legătura cu urarea inițială, dar au apărut ”a mulțumi” și ”mulțumesc”!
Și ce frumos sună cuvântul mulțumesc! Dar, nici nu ar avea cum să sune altfel, având în vedere faptul că, dincolo de toate, a strâns în el toată bucuria ce poate fi trăită atunci când ceri ceva și ți se oferă, când ai parte de o surpriză plăcută, dar, mai ales, când îndeplinirea unei dorințe a avut loc în ultimul moment, deși existau toate șansele unei ratări. Pe de altă parte, se spune, adesea, că printr-un simplu mulțumesc se deschid uși, se creează și se întăresc legături, în educația copiilor lor și părinții amintind mereu de neprețuitele cuvinte ”Te rog!” și ”Mulțumesc!”, ca un cod aparte al celor șapte ani de-acasă.
Însă, pare că vremurile de astăzi au răsturnat inclusiv valorile care reflectă acest simplu și totodată mare cuvânt mulțumesc, și anume recunoștință, prețuire, respect, comuniune. Și asta din cauza faptului că, fără a fi greu de observat, rostirea acestui cuvânt pare că a fost trecută pe lista cuvintelor învechite, care nu-și mai au rostul, fiind considerat chiar un fel de… prostie, în condițiile în care nerostirea cuvântului ”mulțumesc”, chiar și după o urare făcută cu politețea cuvenită, este considerată fie un semn de a fi , chipurile, deasupra celorlalţi, fie de manifestare de indiferenţei ori a dispreţului… Deşi, cei care procedează astfel se dispreţuiesc, de fapt, primii, pe ei înşişi…
E greu, însă, ca să mulțumești pe toată lumea, dovadă că până şi cuvintele frumoase și calde nu reuşesc să „încălzească” inimile tuturora! Mai trist este că o anumită falsitate a reușit, din păcate, să acopere simplitatea şi sinceritatea lucrurilor fireşti, de comunicare şi interacţiune, impunându-se printre gesturi de faţadă şi… sclipici!
Iar în era internetului de mare viteză și a rețelelor de socializare, după cum s-a văzut cu uşurinţă şi ieri, şi cuvântul mulțumesc a devenit mai mult sinonim cu inimioarele care pulsează, cu cățelușii care dau din lăbuțe, cu diferitele chipuri care transmit pupici, cu florile dansatoare ori cu un lung șir de emoticoane – ba zâmbitoare, ba cu ochii scoși din orbite sau plângăcioase!
Pe de altă parte, realist vorbind, în zilele de astăzi, like-urile și prescurtările unor cuvinte au devenit o obișnuită și pentru că, de fapt, oamenii s-au aliniat scurgerii din ce în ce mai rapide a timpului. În sensul că nu mai au răbdare, se grăbesc, vor ca totul să meargă și să se întâmple cât mai repede, ignorând printre altele şi faptul că, prin simpla rostire a cuvântului „Mulțumesc!”, își pot face şi lor , dar şi celor din jur, o zi sau alta ceva mai frumoasă.
