Astăzi, , 12 decembrie 2022, se împlinește un an de la plecarea la Domnul, a scriitorului Lucian Avramescu. În ziua de 12 decembrie 2021, la ora 8.30, poetul iubirii s-a stins din viață, la vârsta de 73 de ani, în urma unui stop cardio-respirator, în locuința sa din comuna natală Sângeru – Prahova, după mai bine de doi ani de luptă cu o boală, pe cât de rară, pe atât de chinuitoare.
Lucian Avramescu, „abandonat” de cuvintele rostite, le-a iubit până aproape de ceasul ultim, pe cele scrise. Astfel, ultimul material scris de el s-a întâmplat pe 2 decembrie, sub titlul „Săgeata însângerată”, urmând ca scrisul prin care a comunicat cu familia, să se încheie la 10 decembrie.
La dorința sa, prin încuviințarea Patriarhiei Române, scriitorul și jurnalistul Lucian Avramescu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1979, a fost înmormântat la 15 decembrie 2021, cu onoruri militare, în cripta de lângă biserica pe care a ctitorit-o în livada cu meri a Muzeului Pietrei.
Marcând trecerea unui an la cele veșnice, familia, alături de prieteni și oficialități l-au omagiat pe poet în urmă cu o lună la Palatul Culturii din Ploiești, prin Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga”, urmând ca un eveniment similar să aibă loc, marți, 13 decembrie, ora 17.00, la Centrul Cultural al orașului Vălenii de Munte.
*O scurtă biografie a marelui iubitor de cuvinte, oameni şi pietre
Poetul si jurnalistul Lucian Avramescu s-a născut la 14 august 1948 în comuna Sângeru, judeţul Prahova. A fost licenţiat în Arhitectură peisageră şi ziaristică, făcând studii postuniversitare la Intercultura – Italia.
A debut în presa literară în anul 1970, fiind redactor la publicaţia „Orizont” Vâlcea (1971-1978), şef de secţie şi redactor-șef adjunct la ziarul Scânteia Tineretului, unde, în perioada 1981-1985, a condus cenaclul „Serbările Scânteii Tineretului”; redactor-şef al revistei „Slast” în perioada 1986-1989; fondator şi redactor-şef al ziarului „Tineretul Liber”, primul ziar tiparit în zilele Revoluţiei din 1989 în fosta Casă a Scânteii. Este fondator al Agenţiei de ştiri A.M. PRESS – 1991, prima agenţie de presă cu capital privat înființată dupa 1989. Cititorii ziarului „PRAHOVA” au privilegiul de a-i fi putut citi săptămănal editorialele şi versurile în paginile sale, iar în ultimii ani filele jurnalului devenit „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva” şi mărturiile legate de zidirea Muzeului Pietrei şi ai Bisericii din livadă, care au dat greutate paginilor tipărite şi îşi află loc de seamă în istoria şi în arhiva publicaţiei.
Volumelor de versuri- între care „ Bună seara, iubito” a devenit imn al multor generaţii, notelor de călătorie, antologiilor, eseurilor şi pamfletelor jurnalistice ( „Poeme” – Editura Albatros (1975), „Stele pe dealuri”, Editura Scrisul Românesc (1976), „Transplantul de albastru”, Editura Sport-Turism (1976), „Un liber albatros” (1978), „Ei, aș! Spunea poetul” (1979), „Nu cer iertare”, trilogie (1981-1983, 1985), Editura Eminescu; „Această generație” – poezii in limba greacă, Editura Athena, Grecia (1985), „Bună seara, iubito”, volumul I, Editura Eminescu (1986), „Bună seara, iubito”, volumul II, Editura A.M. PRESS (2000), li se alătură romanul „ Despre singurătate „ şi mărturisirea sa publică devenită „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”. Prima carte pentru copii, „Bucurii cu poezii”, a fost scrisă împreună cu fiica sa cea mică Ana Luciana Avramescu ( 2016), „Cartea cărților Borsecului” este o amplă monografie literară a unui izvor cât o istorie (2016), cărora le-a urmat un volum de aproape 600 de pagini care cuprinde și prima piesă de teatru scrisă de Lucian Avramescu- „Cartea fără nume”, iar piesa de teatru care-l deschide, „Să nu furi niciodată o mireasă”.
De notat şi câteva detalii privind activitatea sa socială: membru in Uniunea Scriitorilor din România (din 1979), Asociaţia Culturală de Prietenie România-Israel(membru fondator), membru fondator şi membru în Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, unde a îndeplinit și funcția de vicepreședinte; Cetățean de onoare al municipiului Ploiești și al orașului Vălenii de Munte, unde a urmat liceul, precum și al comunei natale Sângeru. A fost distins cu „Premiul de debut pentru poezie”, Editura Albatros (1975), „Premiul pentru scriitorii tineri” (1979). Premiul de Excelență „Nichita Stănescu” pentru întreaga operă literară. Peste 200 de poezii au devenit cântece iubite de un public larg.
Este tradus și publicat în reviste literare sau în antologii din Polonia, Bulgaria, Rusia, Israel, China, Anglia, Irak, SUA, Germania, Franta, Olanda, Turcia, Iugoslavia. A fost tradus chiar și în limba kurdă. (A.M.PRESS)
