Sfinţii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie au trăit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, în secolele III şi IV. Din Sinaxar aflăm că , în timp ce un dregător împărătesc călătorea în Helespont, a fost întâmpinat de Tirs, mărturisitor al lui Hristos. Pentru că refuza să se închine idolilor, Sfântul Tirs este supus la chinuri îndelungate: i-au înţepat ochii, i-au sfărâmat picioarele, i-au turnat plumb topit pe spate, însă, prin puterea lui Hristos, a rămas nevătămat. A fost băgat într-un butoi cu apă spre a fi înecat, dar de îndată vasul s-a spart. A fost aruncat de pe un zid înalt, într-un loc în care erau ţepi şi cuie ascuţite, dar şi de această dată s-a arătat nevătămat. La rugăciunea sa, idolii din templu s-au sfărâmat şi Calinic, preotul păgân al idolilor, s-a convertit la creştinism. Sfântului Calinic i s-a taiat capul, iar Sfântul Tirs, pus într-un sicriu, şi-a dat duhul în timp ce slugile împăratului au început să-l taie cu fierăstrăul.
