Sfântul Cuvios Patapie a trăit în sec. al VII-lea, fiind originar din Tebaida Egiptului. Văzând încă de timpuriu deşertăciunea lumii a ales viaţa călugărească, nevoindu-se mulţi ani în pustia Egiptului. Aici s-a închinat vieţii monahale, urmând lui Hristos şi petrecând întru toate nevoinţele trupului şi duhului spre curăţirea de patimi a omului lăuntric. Auzind oamenii despre virtuţile Sfântului Patapie, au început să vină în număr mare la locul de nevoinţă al sfântului, spre a dobândi de la el ajutor şi alinare vieţii lor chinuite. Temându-se însă de lauda oamenilor şi gândind că se va putea ascunde mai bine de oameni în mijlocul unei mari metropole decât în pustie, a mers la Constantinopol. Aici şi-a ridicat o colibă în apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns în spatele zidului colibei lui şi necunoscut de nimeni, el şi-a continuat viaţa de nevoinţă sihăstrească precum ar fi fost în pustie. Însă lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. A venit la Sfântul Patapie, purtat de rânduiala dumnezeiască, un copil orb din naştere. Sfântul Patapie s-a milostivit de el, s-a rugat lui Dumnezeu, iar copilul şi-a recăpătat vederea. Minunea aceasta l-a făcut cunoscut şi vestit pe Sfântul Patapie în tot Constantinopolul, iar oamenii au început din nou să-l caute în numar mare pe cuvios spre a dobândi vindecare, mângaiere şi povaţă. Sfântul Patapie l-a vindecat pe un înalt demnitar de dropică (n.n- denumire populară a hidropiziei sau hidropsului, care este o acumulare anormală de lichid seros, prin diverse mecanisme, la nivelul unor cavităţi preformate (peritoneală, pleurală, pericardică), al unor compartimente din organism sau în ţesutul conjunctiv) făcând semnul crucii asupra lui şi ungându-l cu untdelemn sfinţit. Multe alte minuni a săvârşit Sfântul Patapie, toate cu rugăciunea, întru Numele lui Hristos, şi prin semnul Sfintei Cruci.
Potrivit Tradiţiei, moaştele Sfântului Patapie au fost aşezate într-o criptă, la o mănăstire, pentru a fi ferite de profanare. Cripta se află lângă un paraclis în care se oficiau slujbe în cinstea sfântului. În anul 1904, când s-a purces la lărgirea spaţiului liturgic, s-au dărâmat pereţii şi s-au descoperit moaştele Sfântului Patapie.La Catedrala episcopală din Galati se află o rasă (n.n- haină de postav, largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoţii, călugării și călugăriţele pe deasupra îmbrăcămintei) care a aparţinut Sfântului Patapie.
