Nicoleta Dumitrescu
Venind ziua a 22-a a lunii decembrie, așa cum este și ziua de astăzi, cei care au prins vremurile lunii decembrie a anului 1989 realizează faptul că, de atunci, au trecut fix 33 de ani. Pentru unii poate părea că sunt ani mulţi, pentru alţii puţini, depinde, însă, și de fiecare, cum și în ce fel se raportează faţă de anul în care libertatea, inclusiv aceea de exprimare, și democraţia și-au găsit legitimitatea, atât de încorsetate și subjugate de fostul regim.
u siguranţă, însă, de fiecare dintre cei 33 de ani care s-au scurs până acum, fiecare român, dintre cei care au fost martorii schimbării regimului, și-a creat un șir lung de speranţe, mai mici sau mai mari, trăgând nădejdea că, poate, viitorul lui și al acelora de lângă el va fi mai bun. A gândit că vremurile vor aduce oameni noi, cu viziuni noi, în care valorile vor fi recunoscute, în care fiecare persoană își va avea locul ei, în funcţie de efortul și munca pe care le-a depus, că va fi corectitudine în tot și în toate. Au fost, însă, vizibile toate acestea?
Imediat după anii 90, poate că au fost! Însă, după aceea, ușor-ușor, cu trecerea anilor, libertatea și democraţia au căpătat alte valenţe, cu totul și cu totul altele faţă de cele normale. Pentru că, după cum s-a văzut și încă se mai vede, pe lângă libertatea de exprimare, alte ”libertăţi” au apărut și au prins rădăcini din ce în ce mai puternice. Și anume: libertatea de a promite, de la investiţii în toate domeniile până la un nivel de trai mai bun al poporului, dar fără ca aceste promisiuni să se și îndeplinească în totalitate, libertatea de a spune ”îi schimbăm pe ai lor cu ai noștri”, chiar și cu un simplu apel telefonic, libertatea de a împărţi fonduri, proiecte și câte și mai câte, chit că multe dintre acestea erau doar pe hârtie, libertatea de a negocia și a cere funcţii doar de dragul puterii, toate aceste ”libertăţi” fiind învârtite, pe toate părţile, de politică, domeniul care se bucură, culmea, de cea mai mare paradă a democraţiei!
Practic, ultimii ani au făcut demonstraţia faptului că minciuna se poate împleti foarte ușor cu adevărul, dacă scopul este unul dinainte stabilit, așa cum, în ultimii zeci de ani, s-a văzut că merge foarte bine, o dată la patru ani, în anii electorali. De aici și dezamăgirea, inclusiv frustrarea, multora dintre români că au trecut, iată, peste 30 de ani, și s-a ajuns în situaţia în care, acum, multe lucruri normale să se întoarcă, din nou, cu susul în jos. Pentru că, după cum s-a văzut, acum, cine se consideră ”vedetă” și are gura mai mare pretinde că are drepturi, cine are recomandare și susţinere iarăși consideră că are drepturi, drepturile însemnând funcţii, dar funcţii bine plătite, toate acestea având un numitor comun :politicul.
De fapt, dând timpul în urmă, politicul este domeniul care a demonstrat, în ultimele trei decenii, că a știut să renască din propria cenușă, în condiţiile în care destui politicieni au fost ba reciclaţi, ba reinventaţi și instalaţi pe post de locotivă în fruntea unui nou partid, tot politicul fiind și cel care dictează totul. Or, aceasta este și principala cauză care a făcut ca firescul să devină nefiresc, ca realitatea să devină o fantasmă, și asta din cauza faptului că aceia care iau decizii în numelor celor mulţi trăiesc, de fapt, în altă lume, doar a lor. Și atunci, acum, nu puţini sunt cei care spun, mâhniţi, că degeaba au trecut 33 de ani de când s-a strigat libertate și democraţie, dacă acum este doar o libertate a intereselor care fac parada democraţiei!
