Nicoleta Dumitrescu
De joia trecută, de când, oficial, s-a aflat că României i-a fost respinsă aderarea la spațiul Schengen, curge multă cerneală pe tema asta, rețelele de socializare sunt pline de comentarii, iar politicienii, și nu numai, își dau cu părerea, la televizor, până la miezul nopții.
Ba, pentru că dreptul la exprimare este liber, nemulțumirea față de votul dat împotriva României de către Austria se manifestă inclusiv sub forma protestelor în stradă, nu mai vorbim despre faptul că, acum, grupurile de politicieni nu mai prididesc să caute, evident, vinovații, fie între ei, fie la Palatul Victoria, fie la Cotroceni. Astfel, în timp ce unii dintre politicienii din opoziție îi vor capul, deocamdată, unuia dintre miniștri – cel de la Interne, anunțându-se chiar și o moțiune simplă în acest sens, pe de altă parte, chiar ministrul Lucian Bode a trimis o scrisoare omologului său austriac în care îşi exprimă „profunda indignare” faţă de votul din Consiliul JAI împotriva aderării României la spaţiul Schengen, după ce anterior, la Viena, a dat asigurări că este „un prieten al României”, ministrul român de Interne punctând că s-a făcut „un joc politic nedemn”.
Dincolo de toate, considerându-se că românii au fost tratați într-o manieră nedreaptă, discriminatorie şi ilogică, având în vedere că nimeni nu înțelege ceea ce s-a întâmplat în două zile, dar și de ce s-a schimbat fundamental poziţia Austriei, în condiţiile în care nu apăruse niciun element nou, semnalul pe care trebuie să-l înțeleagă politicienii români este unul extrem de clar: jocurile politice nedemne nu mai trebuie să aibă loc, mai ales la ei acasă, în România!
Or, după cum se știe, scena politicii din România s-a tot pretat și încă se mai pretează la astfel de jocuri. De altfel, nu mai este o noutate că nimic nu se mai mișcă fără ca aprobarea să fie, mai întâi, de ordin politic. Practic, nu se mai pune cărămidă peste cărămidă, nu se mai toarnă un strat nou de asfalt, nu se mai extinde o rețea de alimentare cu apă, de canalizare ori de alimentare cu gaze ca ”lista de priorități” să nu fie aprobată, mai întâi, de liderii politici. Este, de fapt, modul în care acum se lucrează dinspre teritoriu către București și de la București către județe, având în vedere faptul că, la întrecere, fiecare formațiune, chit că se află într-o coaliție aflată la guvernare, se laudă că este ”partidul românilor” , dar, mai ales, ”partidul dezvoltării României”!
Dacă, să zicem, joia trecută, era un vot favorabil pentru primirea României în Schengen, nu se băteau politicienii, care mai de care, cu pumnul în piept, că datorită partidului din care ei fac parte s-a ajuns la un asemenea rezultat? Cu siguranță că așa se întâmpla, dovadă că de fiecare dată când se mai aprobă câte un program, mai ales când vine vorba despre creșteri de venituri, șefii de partide și parlamentarii spun, la televizor, dar mai ales pe rețelele de socializare, că meritul este numai și numai al lor. Iar după cum s-a văzut, așa s-a întâmplat și după anunțul cu majorarea punctului de pensie, partidele de la guvernare bifându-și, pe rând, victoria, ca și când, la o adică, resursele financiare necesare, adică sacii cu bani, s-ar afla chiar în curtea sediilor formațiilor lor politice.
Jocuri politice nedemne, însă, s-au făcut și, cu siguranță, se vor mai consemna în România, și asta din cauza faptului că totul este gândit electoral. Trist este însă faptul că, deși vremurile se schimbă și au parte de atâtea și atâtea provocări, strategiile rămân încremenite în sintagma potrivit căreia nimic nu se întâmplă și nu se mișcă fără politică!
