Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut într-o familie păgână din Nicsar (în Turcia de azi). A trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275). Studiază retorica, latina şi dreptul în oraşul natal. Ajunge ucenicul lui Origen. Se converteşte la creştinism, iar la botez îşi schimbă numele din Teodor în Grigorie. Este hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou înfiinţat de către Phaedimus, episcop de Amasea. A luptat împotriva ereziilor din vremea sa -sabelianismul şi triteismul- şi a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorită vieţuirii sale, Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Grigorie cu darul facerii de minuni şi de aceea a primit şi numele de Taumaturgul (făcătorul de minuni). Părinţii capadocieni din sec. IV l-au considerat a fi fondatorul Bisericii creştine din Capadocia. După ce a fost hirotonit episcop a convertit la creştinism pe toţi locuitorii din Neocezareea. De menţionat că înainte de ridicarea lui în funcţia de episcop aici erau doar 17 creştini.
Îi sunt atribuite următoarele lucrari: Cuvânt de mulţumire către Origen sau Panegiric, Simbolul de credinţă, Despre nepătimirea şi pătimirea lui Dumnezeu, adresată lui Teopomp şi Epistola canonică.
Nu se cunoaşte cu exactitate anul în care a murit (270 sau 271), însă, pe patul de moarte a spus: „Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâţia necredincioşi rămân, câţi credincioşi am aflat întâi!“.
