Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
În acest episod ne vom îndrepta atenţia spre un record consemnat la un joc al formaţiei Poiana Câmpina. Vom descoperi povestea meciului de liga secundă cu cea mai ridicată asistenţă din România şi, foarte probabil, din lume. Este greu de afirmat cu certitudine că acesta este un record mondial, dar sunt şanse mari să fie aşa. Fiindcă vorbim despre un meci de Categoria B, aşa cum se numea atunci eşalonul secund, la care au asistat 100.000 de oameni!
Multe surse internaţionale vorbesc despre o partidă din Turcia că ar deţine acest record. Dar acolo au fost menţionaţi 80.000 de spectatori, cu 20.000 mai puţin ca la întâlnirea despre care veţi citi în rândurile următoare.
Să privim întregul context cât mai corect. Lumea n-a dat năvală pe stadion pentru un joc de B sau ca s-o vadă pe Poiana. Dar formaţia câmpineană a beneficiat de această asistenţă nemaipomenită fiindcă a fost programată să joace în deschiderea primei reprezentative a României. În comerţul de dinaintea anului 1990 se întâmpla de multe ori ca, dacă voiai să cumperi un pui, să fii condiţionat să cumperi, de exemplu, un pachet de boia. În povestea de faţă, Poiana a fost „pachetul de boia” pe care spectatorii au fost obligaţi să-l achiziţioneze. Dar, veţi vedea, tocmai această „boia de Câmpina” a dat „gust” acelui cuplaj fotbalistic.
Atunci, în anii grei ai comunismului, când sportul era una dintre puţinele bucurii ale oamenilor de rând, tribunele stadioanelor erau luate cu asalt cu multe ore înaintea meciurilor pentru a prinde un loc cât mai bun sau, pur şi simplu, pentru a fi siguri că vor ajunge în arenă. Sunt nenumărate poveşti şi mărturii ale unor oameni care chiar au dormit pe stadioane în nopţile dinaintea unor mari meciuri, doar pentru a fi siguri că nu riscă să rămână pe dinafară. Indiferent de context, rămâne realitatea istorică: la un meci al Poianei Câmpina au asistat 100.000 de oameni! Povestea o găsiţi în lucrarea „O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul II, paginile 108-109.
În deschiderea meciului România – Suedia 0-2!
O dată care va rămâne în istoria fotbalului câmpinean și, probabil, în istoria Diviziei B din România, este 17 iunie 1956. Pe stadionul „23 August” (locul unde acum este „Arena Națională”), s-au strâns 100.000 de oameni la un meci de Divizia B, care s-a jucat în deschidere la meciul amical România – Suedia, scor 0-2. Din echipa națională care a început acel meci cu Suedia (Voinescu – Zavoda II, Apolzan, Neacșu – Onisie, Bone – Copil, Gh. Constantin, Ozon, Zavoda I, Tătaru), să ne oprim asupra unui nume: Ion Neacșu. Da, este acel Ion Neacșu care a jucat și la Poiana! Partida Progresul CPCS – Energia Poiana Câmpina s-a încheiat cu victoria gazdelor cu 1-0. În retur, progresiștii, care au terminat pe locul 2, au fost surclasați de câmpineni cu 3-0!
„Să intre Poiana!”
Alexandru „Alecu” Banu, care a venit în 1956 la Poiana, a jucat în acel meci și și-a amintit recent, într-o discuţie cu autorul, că spectatorii, nemulţumiţi de prestaţia „tricolorilor”, au început să strige: „Să intre Poiana! Ei joacă mai frumos!”. Cronica din ziarul „Sportul” a confirmat spusele lui Alexandru Banu, menţionând că prahovenii au fost mai buni!
Cronica din „Sportul Popular” Progresul CPCS București – Flacăra Câmpina 1-0 (0-0)
Deschiderea oferită ieri pe stadionul „23 August” celor peste 100.000 de spectatori nu a mulţumit decît parţial și anume numai prin jocul bun prestat de echipa din Cîmpina. Oaspeţii deși au avut iniţiativa cea mai mare parte din joc n-au înscris însă nici un gol datorită nehotărîrii liniei de atac în momentele decisive, ca și unei „boale” mai vechi a înaintașilor noștri, imprecizia șuturilor la poartă. Progresul CPCS nu a jucat așa cum ne obișnuise. Socotim că jocul destul de slab practicat de ei se datorește schimbărilor survenite în alcătuirea formaţiei (Ioniţă a jucat mijlocaș dreapta, Jenei – inter dreapta, etc) care au dăunat omogenităţii. Spre sfîrșitul meciului, ei și-au revenit într-o oarecare măsură. Singurul gol înscris a fost opera lui Raab (min. 60), care intervenind la o minge greșit degajată de apărarea Flacărei a înscris pe lîngă Sălcudeanu, prins pe picior greșit.
Ienei, adversarul câmpinenilor
Progresul CPCS (Combinatul Poligrafic Casa Scânteii) n-avea nicio legătură cu „bancarii” care evaluau în A în acel an 1956, ci era o selecţionată de juniori. Peste ani, vom mai avea astfel de echipe: Viitorul, Luceafărul. Și da, acel Ienei menţionat în 1956 ca adversar al câmpinenilor era chiar venerabilul Emeric Ienei!
Turcii, câtă frunză, câtă iarbă
La nivel mondial, nu cred că există o statistică a meciurilor din ligile inferioare cu cei mai mulţi spectatori. Ar fi un demers aproape imposibil de realizat. Turcia susţine că are supremaţia, cu un duel Goztepe – Karsiyaka, derby-ul orașului Izmir, desfășurat pe 16 mai 1981. Rivalele de moarte din Izmir erau în luptă directă pentru promovare. Scorul a fost 0-0, dar, finalmente, cea care și-a îndeplinit obiectivul a fost Goztepe! Oficial, pe stadionul „Ataturk” din Izmir, care putea găzdui 70.000 de oameni, au fost 67.696 de spectatori plătitori de bilet.
Jurnaliștii turci au supralicitat și au spus că la acel joc ar fi fost 80.000 de spectatori, iar alte voci au indicat chiar 100.000 de oameni. Câţi au fost, nu se poate cunoaște cu exactitate. Dar e sigur că Poiana, cu al său meci la Progresul CPCS, e în orice top 5 mondial la acest capitol, poate chiar pe primul loc!
