Florin Tănăsescu
Sulemenită – adică vopsită – Marcica stătea rezemată d-un gard.
Cineva i-a făcut o aroganţă, întrebând-o dacă-i pe post de zăbrea. S-a nevrozat rău: „Fă paşi, că s-au furat cam multe prin ţara asta!”
Lumea a tras concluzia că e Salvatore de la Patria, de gen feminin.
Unul, de prin sat, care-i purta sâmbetele (Marcel se numeşte, da’ se citeşte Marsel) a început să se tăvălească prin şanţ. Răcnea nefericitul: „Aoleu/Ce să mă fac, acu’, eu/Pleacă Maricica mea/Să salveze naţía!”. Şi-apoi, pentru uitare, a cerut o ţuică pe caiet de la bufet.
Marcica, când era mică, dăduse pe spate satul cu IQ-ul ei. Striga din vârful şurii: „U-dug-du-gu, făi ţăţicăăăăă!”.
Din când în când, de pe prispa casei, s-auzea :”Şi ce fată frumuşică are ma-maaaaaaaaa!”.
Nişte derbedei au întrebat: „Tanti, poama mata are ceva în scăfârlie ?”.
Fireşte, ca orice mamă, i-a luat „la trei păzeşte”. Nefiresc este că neamul nu se mai trezeşte.
(Cu atât mai puţin Marsel, care-o ţine lunga cu băutura).
Vopsită – adică sulemenită – Marcica s-a pus într-o zi de-a curmezişul autostrăzii.
Raţiunea – nu aia adormită a naţiei – a fost ca să reducă numărului accidentelor.
A zis şi la televizor: „Eu sunt o relantisoare. Împiedic şoferii de furgonetă să bage gonetă. Numai aşa, numărul tamponărilor vasculare va scădea”.
„Numărul accidentelor rutiere!”, a corectat-o moderatorul emisiunii „Aţi votat-o, spălaţi-vă pe cap cu ea!”.
(Marsel a dat din cap că da. Numai că-i mai trebuia şi săpun. Funie avea, vânduse doar vaca).
„Am zis vasculare, pen’ că şi p-acolo e trafic la greu de furgo-globule”, a ciripit ea.
Acţiunile eroinei au continuat alungirea pe stradă să treacă în siguranţă membrii de partid de pe trotuarul stâng, p-ăl din dreapta. Deci, se făcuse zebră!
Într-o zi, dom’şoarei „U-dug-du-gu, făi ţăţicăăăăă” i s-a pus pata să fie port-draperia naţiei. Scuzaţi, port-drapelul!
Unii au crezut că-i sportivă şi face parte din vreo delegaţie olimpică. Aiurea!
S-a pus în capul listei „pentru adunarea aia” (a ciripit ea), pentru Parlamentul European (zicem noi). Şi luă calea Bruxelessului.
Sulemenite – adică vopsite – Marcicile noastre sunt port-draperiile unei ţări care se tăvăleşte în neputinţă. Că, d-aia s-a inventat emisiunea „Aţi votat-o, spălaţi-vă pe cap cu ea!”, la concurenţă cu „L-aţi votat, ascultaţi cum măcăne lebăda!”.
Marsel zace tot în şanţ. Cât de curând, şi noi pe lângă el…
Treji, nemâncaţi!
