Nicoleta Dumitrescu
În timp ce politicienii din coaliția aflată la guvernare nu mai știu cum s-o dea la pace având în vedere diferențele de opinie pe mai toate temele, unul dintre parlamentarii din opoziție a readus în atenție un subiect care, deși acum pare că s-a cam dat uitării, în realitate este veșnic ancorat în realitate. Este vorba despre angajările la stat care, de-a lungul anilor, după fiecare rundă de alegeri, a suscitat extrem de multe patimi și pofte de ascensiune în anumite funcții, criteriul fiind același – apartenența la partid, obligatoriu dintr-unul dintre cele care sunt la putere.
Concret, recent, fost ministru al Economiei, deputatul Claudiu Năsui a susținut faptul că, în ceea ce privește angajările la stat, PSD și PNL ”dau dovadă de desfrâu”, în condițiile în care, și-a argumentat acesta declarația, în ultimul an aproape 20.000 de persoane au fost angajate. Potrivit acestuia, liberalii ar fi angajat de aproape 17 ori mai mulți oameni la stat decât cei de la PSD, iar asta se întâmplă pentru că, mai susține acesta, deși în toate campaniile se vorbește despre ”reforma mamutului bugetar”, în loc să se restructureze posturile, ministerele se împart în două, rezultatul fiind, în final, creșterea numărului posturilor, pe care tot partidele și le împart.
Ceea ce a readus în atenție parlamentarul de la USR este, de fapt, boală veche, fără ca nimeni să aibă nici cea mai mică intenție de a lua și vreun antidot. Și asta din cauza faptului că nu se vrea, motivul fiind acela că puterea s-a dovedit că orbește, creează și probleme cu auzul și, în cele mai multe dintre cazuri, creează mai ales dependență. Altfel nu se explică de ce aceia care au avut ocazia să se atingă de putere se consideră invincibili, dar mai ales cu multe, cu foarte multe drepturi. Dreptul, pe lângă acela de a umbla cu nasul pe sus, de a avea parte de privilegii, de a i se deschide uși pe ale căror clanțe nu poate pune mâna chiar oricine, de a avea funcție mare și bine remunerată, și câte și mai câte beneficii. Iar asta se întâmplă pentru că politicul, indiferent de siglă și doctrină, s-a dovedit a fi cel mai mare anjajator la stat. Așa se face că partidele, imediat ce și-au împărțit ministerele, au și venit cu ”miile de specialiști” în diverse domenii, dincolo de miniștri fiind o lungă listă de secretari de stat, de consilieri, de directori, de șefi de departamente, de secretare etc. Ba, s-au găsit oameni, tot de la partid, firește, și când era nevoie de șoferi, de cei care să plimbe hârtiile la semnat, dintr-un birou în altul sau de la un etaj la altul, de băgători de seamă, de supervizori ori oameni de nădejde și buni la toate, nominalizate pentru ocuparea posturilor fiind inclusiv rubedeniile și lungul șir de fini, nași și cuscre ! Așa s-a ajuns ca activitatea și experiența într-un anumit domeniu, cerute oriunde se dorește ocuparea unui loc vacant, să fie ”girate” exclusiv politic, de aici și explicația de ce totul se vede frumos când, atunci când se iau decizii pentru teritoriu, se privește doar de pe fereastra biroului de la București. Iar aceasta este și explicația faptului că la ”mamutul bugetar” sunt angajați doar cei care au ”pile și proptele” direct la partidele care se află la guvernare, fiecare formațiune în parte considerându-se că este îndreptățită să aplice formula de angajare ”pleacă ai lor și vin ai noștri!” .
