Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

În episodul anterior, v-am amintit povestea senzaţională a antrenorului Theodor Beffa, care a fost dat afară de la Poiana Câmpina pentru că nu le făcea educaţie politică jucătorilor. Acum, continuăm cu portretele altor trei figuri importante din istoria clubului Poiana Câmpina, de la sfârşitul anilor 40, când echipa a făcut primii paşi în eşalonul secund. Vorbim despre Radu Panenka şi Ion Tiron, doi fotbalişti buni, dar, în acelaşi timp, hocheişti şi mai buni. A treia poveste, totodată cea mai tristă, este cea a antrenorului Tibor Remeny, care, „vinovat” că era evreu, a cunoscut ororile lagărelor.

„O istorie a fotbalului ­câmpinean”, volumul III, capitolul 6.1, paginile 462-463, Hocheiștii Ion Tiron şi Radu Panenka, primele vedete de la Poiana
Începem cu un portret „co­mun”, cu doi „gemeni ai golu­lui”. Din puținele informații despre jucătorii folosiți de Astra Română Poiana Câm­pina în anul în care a început „monopolul” în fotbalul câmpi­nean, 1945-1946, să ne oprim asupra a două nume: Radu Panenka (sau Panenca – în timpul comu­nismului s-au „românizat” multe nume) și Ion Tiron. Cei doi au fost primele vedete – într-un sens deloc exagerat al termenului – ale formației câmpinene. O echipă care nu jucase meciuri oficiale decât în ligile inferioare județene până la începutul conflagrației mondiale a adus un jucător care evoluase în prima ligă (Panenka) și unul care jucase în B (Tiron)! Ambii erau bucovineni ajunși la Câmpina. Probabil, cei doi au fugit după ce Bucovina de Nord a fost răpită. Radu Panenka, născut în 1914, a jucat 16 meciuri și a marcat 3 goluri la Dragoș Vodă Cernăuți în sezonul 1937 – 1938, singurul petrecut de cernăuțeni în Divizia A în sistemul divizionar național. Panenka jucase anterior sosirii la Câmpina și la Feroemail Ploiești. Ion Tiron, ceva mai tânăr (născut pe 12 ianuarie 1920, la Carapchiu pe Ceremuș, în județul Storojineț, din Bucovina de Nord), n-a apucat să joace în prima ligă, dar bifase multe meciuri în B pentru aceeași formație, Dragoș Vodă Cernăuți, în perioada 1938 – 1940. Niciodată până atunci, jucători cu un asemenea CV nu veniseră să joace la Câmpina. Cei doi au mai avut ceva în comun. Au fost fotbaliști onorabili, dar și hocheiști foarte buni!
Radu Panenka a jucat la echipa națională a României în perioada 1935 – 1947. A jucat la patru ediții ale Campionatelor Mondiale de Hochei pe Gheață în perioada 1935 – 1947. A evoluat la Mondialele din Elveția (1935. A dat un gol cu Cehoslovacia!), Anglia (1937), Cehoslovacia (1938) și Cehoslovacia (1947). A evoluat în 16 partide, a marcat 3 goluri și a dat un assist.
Radu Panenka a fost campionul țării de două ori (cu Dragoș Vodă – 1938, cu Juventus București – 1946).
Ion Tiron a jucat și el în echipa națională de hochei, dar n-a prins niciun mondial. El și-a trecut în palmares un singur titlu de campion, cu Juventus București (1945). Mai important este detaliul că a fost și antrenorul primei reprezentative. El a fost antrenor secund la toate cele patru prezențe ale României la Jocurile Olimpice de Iarnă (1964 – în lot era și Ion Țiriac!, 1968, 1976 și 1980). La primele două ediții, a fost ajutorul celebrului Mihai Flamaropol, iar la celelalte două a fost asistentul lui Ștefan Ionescu.
„Tiron era un om extraordinar, nu bea, nu fuma, era foarte cinstit. Prima oară am fost coleg cu el la Steagul Roșu Brașov, unde juca după ce s-a lăsat de fotbal. Nu m-am gândit niciodată că va fi secundul meu la națională, dar îi plăcea acest rol. Se ocupa și de partea tehnică, dar și de cea administrativă”, mi-a dezvăluit peste ani Ștefan Ionescu, antrenorul de la olimpiadele de iarnă din 1976 și 1980.

Panenka și Tiron au combinat cu deosebit succes fotbalul, la Astra Poiana, cu hocheiul, la prima reprezentativă. Ion Tiron a fost antrenor și la Astra Poiana Câmpina, în Divizia B, iar Radu Panenka și antrenor, și conducător! Au evoluat în primul sezon al Poianei în C, încheiat cu o promovare spectaculoasă, la primul sezon din totalul de 40 din Divizia B, din nou în C, în toamna lui 48. Au jucat, foarte probabil și la „județ”, unde Poia­na s-a zbătut în perioada 1949-1952. Dar să păstrăm cronologia faptelor. În 1950, Ion Tiron a trecut pe banca tehnică, la doar 30 de ani și a condus echipa în mai multe mandate de antrenor principal în anii 50. Ulterior, s-a stabilit la Galați, unde a activat doar la echipele locale de hochei. A murit pe 4 aprilie 2011, la 91 de ani.

Antrenorul Tibor Remeny scăpase dintr-un lagăr de muncă!
Tibor Remeny a fost primul antrenor al Astrei Române Poiana în Divizia B. Venirea lui a fost anunțată de Sportul Popular (21 august 1947).

Remeny, la Câmpina
Fostul jucător și antrenor bucu­reștean Remeny a semnat un contract cu Astra Română din Câmpina. Despre pricieperea și succesele acestui antrenor este inutil să mai insistăm deoarece ascensiunea Textilei Sfântu Gheor­ghe – unde a activat în pri­măvară – se datorează numai lui. Cu o lună în urmă, Remeny s-a prezentat la Câmpina unde a luat în primire bogatul material uman de care este foarte ­mul­ţumit. Numele i l-am aflat. Să-i desco­perim și povestea, una cutre­murătoare. Iat-o mai jos, cuvânt cu cuvânt, așa cum a fost redată de „Gazeta Sporturilor” (1 decembrie 1944).

Încă unul care s-a salvat: Remeny
Era pe vremuri la Juventus un jucător care juca în orice post, un jucător bun și foarte util echipei, care mai târziu s’a dedicat meseriei de antrenor. În ultimul timp, adică în anul 1940, el se stabilise la Cluj unde antrena echipa Victoriei. Este vorba de Remeny Tibor. Sportivii din vechea gardă și-l mai amintesc. Timp de doi ani, până în 1942, situaţia creiată prin răpirea Ardealului de Nord nu a avut consecinţe asupra existenţei lui Remeny și a familiei sale. Dar, cu timpul – pentru că era evreu – evenimentele l-au apăsat și pentru ca să aibă cu ce trăi a fost nevoit să plece la Budapesta. Aici, din 1942, a muncit cât a putut ca să asigure familiei strictul necesar. Au venit, însă, restricţiile cu privire la evrei și Remeny a fost chemat la o tabără de muncă și dus tocmai în Jugoslavia la Bor, în regiunea din faţa Turnului Severin. În momentul când trupele germane au început să se retragă, prin luna August a anului curent, Remeny a găsit ocazia să fugă. Și a fugit și, după marșuri pline de peripeţii, a reușit să treacă la Turnu Severin. Astăzi, se găsește în Capitală, dar familia i-a rămas la Budapesta, de unde – după cum a fost informat – naziștii au transportat-o cu alte familii de evrei spre vest. Nu are nicio veste și nici nu speră să aibe curând. Este trista existenţă a unui evreu din România, una din miile de drame provocate de civilizaţia teutonică.

A fost pe teren la un ­rezultat istoric
Tibor Remeny n-a fost un fotbalist de duzină, dimpo­trivă. Sezonul lui de vârf a fost ­1929-1930, când a devenit cam­pion cu Juventus București, viitoa­rea Petrolul Ploiești! Tibor Remeny juca titular meci de meci într-o echipă din care mai făceau parte Emerich Vogl, Ladislau Raffinsky, Rudolf Wetzer (cu toții au participat la splendida expediție a națio­nalei României la primul Campionat Mondial, cel din 1930, din Uruguay). Remeny a fost pe teren și la un meci de referință din istoria fotbalului românesc, disputat pe 18 mai 1930. A fost Dacia Unirea Brăila – Juventus Bucu­­rești, scor 0-16!!!, în sferturile de finală ale acelei ediții de campionat!
A fost cel mai mare scor înregistrat vreodată în fazele superioare ale campionatului organizat pe atunci în sistemul eliminatoriu. (…) Remeny a fost titular și în finala disputată pe 8 iunie 1930, Juventus – Gloria CFR Arad, scor 3-0.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR